“Și dac-ai ști cât te iubesc, cu tine-adorm și mă trezesc, cu tine-mpart tăcerile unui cuvânt.”
Te-am căutat prin păduri de vis,
Care s-au deschis ca-n poveste
Și-au apărut, codrul aurit,
Codrul desfrunzit, codrul de argint.
Te-am cautat și pe cerul răsturnat al mărilor…
Ca să-ți strig “te-am găsit, ești aici, în sfârșit,
Sunt un om fericit!”Și dac-ai ști cât te iubesc,
Cu tine-adorm și mă trezesc,
Cu tine-mpart tăcerile unui cuvânt.
Și dac-ai ști cât te iubesc,
Cât aș dori să-ți mulțumesc.
C-ai apărut și că exiști pe-acest pământ.Te-am căutat, printre nori de fum,
Care trec și-acum peste lume
Și-au apărut, urme de senin,
Care-au stat puțin și s-au înserat.
Te-am cautat și pe cerul strălucit al nopților,
Ca să-ți strig “te-am văzut”,
sa te-aduc cu-n sărut
nesfârșit, neînceput.Marcel Dragomir
(30 octombrie 1944 – 9 martie 2015)
