De fiecare dată când ne îndrăgostim, spunem simplu: te iubesc! Și, chiar dacă trăim cu senzația că aceste cuvinte îi sunt adresate persoanei de lângă noi, declarația noastră de dragoste ne este adresată, în primul rând, nouă: eu te iubesc pe tine.
Și, într-un anume fel, este normal să fie așa: îndrăgostirea este un cadou pe care ni-l facem. Ne în-drăgostim. Sau, altfel spus, ne dăm voie să lăsăm garda jos, ne dăm voie să fim vulnerabili, ne dăm voie să oferim dragoste.
Este însă dragostea sinonimă cu iubirea?
Iar în acest moment începem să conștientizăm nuanțele: există oameni care s-au îndrăgostit de foarte multe ori, dar au iubit doar de câte ori (sau poate chiar o singură dată) în viață. Și există oameni perfect capabili să se îndrăgostească, dar incapabili de iubire.
De ce iubim să ne îndrăgostim? De ce căutăm iubirea chiar și atunci când știm (sau măcar simțim) că greșim? Există vreo diferență între a te în-drăgosti și a iubi? Poate fi ținut sufletul “în hățuri” de teama ne-fericirii?
Despre toate aceste lucruri (și despre altele asemenea) vă invit să discutăm luni, 08 iulie, de la ora 19:30, în cadrul unui eveniment la care intrarea este liberă (cei interesați pot găsi informații pe pagina de facebook a evenimentului).
O discuție sinceră despre suflet, despre pasiune, despre mistuire și. neliniști… Despre căutări, despre pierderi, despre sine, despre regăsiri. Pentru că, așa cum spunea Nichita, “nu poți să vezi zâne dacă nu ești zănatec”…
