Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
O foarte frumoasă și foarte cunoscută poezie.
Pe verdea margine de șanț
Creștea măceșul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danț.Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Și suspină cum se suspină…
Și suspină cum se suspină…Albeața lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simțiri.Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.Iar vântul dulce le șoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ din ce în ce mai tare,
Un valț din ce în ce mai tare.Alexandru Macedonski
(14 martie 1854 – 24 noiembrie 1920)
Valțul rozelor
