Țara de carton și vată

O poezie pentru copiii mici și (mai ales) mari.

În țara ceea nu deosebești piatra
de pasăre sau duh:
sunt de vată și carton.

Cine vrea își scoate sufletul,
îl pune alături
și-l privește ca pe o ființă streină:
am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni.

Oamenii-păpuși cântă rugăciune mută:
Dumnezeul lor are barbă albă.
Oameni păpuși și duhuri de vată!
Zâmbete de pastă!
Pomi de cauciuc!
Ochi candizi și ficși!
Culorile sunt palide, nu țipă.
Spațiul are doi metri cubi.
Focul e o cârpă roșie și îl iei cu mâna.

Țara asta a mâzgălit-o, pe carton, un copil.
Copilul visează: nu-l trezi.

Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909 – 28 martie 1994),
Țara de carton și vată (din volumul Elegii pentru ființe mici, 1931)

tara-de-vata

(foto)

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu