Se spune că unii oameni sunt sortiți să facă aceleași greșeli în dragoste. Iar și iar…
Nu vă grăbiți să-i judecați: dacă aveți norocul să nu faceți parte dintre ei, nu aveți cum să-i înțelegeți. Captivi într-o perpetuă căutare, sufletul lor este blestemat să nu-și găsească punctul de sprijin în niciuna dintre lumile posibile, deși, ironic, sunt tocmai cei care-l caută întreaga viață. Bântuiți de stihia îndrăgostirii, ei sunt nălucile unei lumi care își declară fericirea pe taraba maturității. Sunt, de cele mai multe ori, cei care se încăpățânează să creadă că își pot găsi “jumătatea de sferă”, chiar dacă viața le-a demonstrat că nu-și pot găsi decât părți din această jumătate. Și atunci, incapabili să trăiască în compromisul unei iubiri nerotunde, continuă să plece spre o nouă iluzie. Și spre o veche suferință. Veșnicii nefericiți ai unei lumi imperfecte al cărei fundament se află tocmai în perfecțiunea nefericirii lor…
***
Ceea ce vă invit să urmăriți în continuare este un film palindromic: cea de a doua parte a filmului (adică după minutul 3:50) este repetarea în oglindă a primei părți. Cu toate acestea, povestea și filmarea au fost astfel concepute încât cea de a doua parte să nu fie o simplă repetare, ci o continuare firească a primei părți.
Un film regizat de Yann Pineill, cel care a scris și scenariul.
