Oare îți mai aduci aminte?
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Şi deslușești cu greu ce-şi spun ei doi.În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Şi-n vis îţi mai răsar eu oare? − Nu.− Ah, zile dragi cum altele n-om şti,
Când gurile ni se uneau! − O fi…− Ce bolţi albastre, ce speranţe mari!
− Speranţa-i azi prin norii funerari.Şi astfel merg stârnind ovăzu-n drum
Şi noaptea îi aude doar, prin fum…Paul Verlaine
(30 martie 1844 – 8 ianuarie 1896)
Colocviu sentimental
(traducere de Şt.O. Iosif)
