Capul meu

Un poem de Toma Caragiu.

Capul meu
este foarte mare
mai mare decât jumătatea
neluminată a lunii
cap de tâmpit
și încâlcit
e vina mea
și a lipsei de lumină
ar trebui să-l tai
pentru câtva timp
(mai zice soacra că suntem nebuni)
măcar până la primăvară
ca să mă pot odihni
crede-mă
scap de povară
nu-l mai pot duce
mă plâng
ca Iisus
pe cruce
atârnă rău
o vede orișicine
și mi-e rușine
și-ți jur mamă
îți jur că-l tai
cu toporul
că nimic nu e mai ușor de spus
ca adevărul

Toma Caragiu
(21 august 1925 – 4 martie 1977)

capul-meu-luna

(foto: Leonid Tishkov)

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu