Un poem de Toma Caragiu.
Capul meu
este foarte mare
mai mare decât jumătatea
neluminată a lunii
cap de tâmpit
și încâlcit
e vina mea
și a lipsei de lumină
ar trebui să-l tai
pentru câtva timp
(mai zice soacra că suntem nebuni)
măcar până la primăvară
ca să mă pot odihni
crede-mă
scap de povară
nu-l mai pot duce
mă plâng
ca Iisus
pe cruce
atârnă rău
o vede orișicine
și mi-e rușine
și-ți jur mamă
îți jur că-l tai
cu toporul
că nimic nu e mai ușor de spus
ca adevărulToma Caragiu
(21 august 1925 – 4 martie 1977)
