Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
De toamnă. De dragoste.
Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumăriu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Și cade lumina și trage să moară.Și sunt întrebări prin natura puzderii
Și sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Și vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.Aicea la munte mai poate să spere
Și cel care moare că moartea-i departe
Și noi să fugim și să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poșta și moartea.Adrian Păunescu,
Pastel de toamnă
