Într-o zi, cred că ieri, am rupt o floare și am rugat-o să-mi vorbească de tine, iar ea – frumoasa – a început sa inflorească.
Sunt gelos pe frunzele care cad și pe hainele care te ating, pe soarele care iți alintă chipul pe somnul care te învăluie, și - de un timp încoace - pe oglinda care îți redă
De vineri încoace dau și multă crezare cuvintelor lui Vladimir Tismăneanu: "Timișoara este cel mai frumos cuvânt din limba română" Timișoara reproduce la scara unui oraș spiritul și valorile constitutive ale construcției (EU)ropene: respectul față
În părul tău simt un miros de toamnă și-al dorului ce mă despică și m-adună - apropie-ți miezul buzei tale să simt în formă primordială cum răsună atomul sângeriu și-nseninarea când pieptul tău și gura
Stimată Doamnă Învățătoare, Aveți o profesie nobilă și delicată în egală măsură. Șlefuirea personalității și formarea caracterului uman este un act veritabil demn de admirație și prețuire. Un învățător are efect asupra copilului în formare
Poezia, fara a se stradui foarte mult, lasa impresia, prin intermediul unor simple cuvinte, asezate dupa o logica aparte, ca ne sporeste cunoasterea a ceea ce suntem, dar in fond, ea reuseste cel mult, dar
Iubita mea, hai să fugim în lume, hai să ne pierdem urma, să gonim și când o fi - în ceasul serilor nebune - cu tot ce suntem noi să ne iubim. nu vreau alai
Un autor japonez, Yukio Mishima, spunea că până și cel mai neînsemnat om din lume, având prieteni, devine important. Nu-i așa că are dreptate? Îmi plac oamenii care se știu înconjura de prieteni. Rostul prieteniei
De dragul tău eu mă topesc agale și ma răsfir în patru emisfere cum se topesc prețioasele metale ca sa se facă sfinte giuvaiere ! ascultă cum răsuni în mine, ecoul tău adânc în ființa
Fiul meu, tu mă întrebi atât de multe, eu îți răspund când știu, dar și eu, băiatul, am enorm de multe întrebări la care, poate, nu voi găsi răspuns niciodată. Nu toate întrebările din viata
Dacă ai știi, senina mea, cât de simplu am ajuns să gândesc: Nu mai vreau să beau ceaiul de seară cu Dumnezeu, aș da – în schimb – orice pentru a mă pierde în fiecare
Nu mai simt dorința, de vreme scurtă, sa port un dialog despre eternitate, acum – e mai simplu – mă bucur de cele trecătoare: lumina caldă a soarelui în asfințit, ochii iubitei, regăsindu-mă în lumina
uite, iți propun un joc: tu fă-te că nu mă cunoști, eu mă prefac că nu te știu, și - așa - lumea ne va crede străini, apoi hai sa ne întâlnim, iar eu învățând
Când plouă, bacovian, mai mult de trei zile, mințile livrești încep a gândi în spirit de arcă. Și, precum e cunoscut, Dumnezeu nu primește în barcă decât o pereche din fiecare soi, cel mult două
Oare îngerii noștri au și ei vacanță? Pai asa s-ar cuveni, să se odihnească și ei pe un nor sau dincolo de linia care definește altitudinea zborului de croazieră, locul mereu senin. Nu-i așa că,