Stimată Doamnă Învățătoare,
Aveți o profesie nobilă și delicată în egală măsură. Șlefuirea personalității și formarea caracterului uman este un act veritabil demn de admirație și prețuire. Un învățător are efect asupra copilului în formare pe termen foarte lung și nimeni nu poate spune cu certitudine unde se oprește influența sa. Dumnevoastră, stimată Doamnă, lucrați cu inefabilul, cu o materie primă fragilă, dar extrem de valoroasă, modelând zestrea genetică a copiilor. Ceea ce este frumos se obține greu, dar rezultatul este cu atât mai plăcut. Satisfacția pe care o aveți este în primul rând de ordin sufletesc, bine ar fi sa fie și una materială mai consistentă.
Un copil la 5-10 ani vine setat în mod natural cu nevoia permanentă de a întreba. În prelungirea acestei nevoi, vă rog să vă așezați Dumneavoastră, încurajându-l să întrebe și mai mult, nu spunându-i că nu are voie să vorbească fără derogare de la profesor și învățător. Una din marile provocări ale actului educațional este de a menține în individ prospețimea nevoii de a cunoaște și însușirea de a se mira. Informațiile, atunci când sunt bine plasate în economia actului pedagogic, vor fi percepute ca recompensă și satisfacție! Mi se pare că a obține un răspuns sub arcuirea frumoasă a unei întrebări, admițând greșeala și nu excluzând-o din procesul de cunoaștere, este una dintre cele mai autentice reușite. Nu-i așa că pentru cel care învață neîncetat întreaga lume devine o academie? nu în sens instituțional, ci în sensul minunat al jocului între dorința de a ști, întrebându-te, și bucuria de a afla, căpătând un răspuns!
Trăim într-o lume plină de elemente variabile interdependent-conectate. Provocarea educației, dezideratul ei cel mai înalt, este acela de a spori viitorilor adulți capacitatea de adaptare și, în egală măsură, capacitatea de a face conexiuni. Analfabetismul în sec XXI se va defini prin incapacitatea cronică de a percepe conexiunile elementelor variabile. Bagajul informativ , fără abilitatea de a folosi speculativ elementele lui, nu folosește prea mult! Asimilarea permanentă a informației fără dublajul înțelegerii tine de o mentalitate inadecvată contextului în care trăim.
Pe termen lung actul de învățare trebuie sa se convertească într-un mod de a gândi și a percepe nuanțat evenimentele. Cine nu gândește în felul propriu, nu gândește deloc! Gândirea nu are de a face cu reproducerea fidela a unor enunțuri, ci cu abilitatea speculativ-pragmatică de a face conexiuni, înțelegând ca fiecare răspuns obținut se așază în prelungirea unei mirări care, în actul de învățare, ia forma unei întrebări.
Permiteți-mi, spre final, să spicuiesc câteva din rugămințile pe care Abraham Lincoln le adresa profesorilor prin intermediul unei scrisori în anul 1891: “Fiul meu va trebui să învețe că nu toți oamenii sunt sinceri și onești (…) învățați-l, așadar, să fie amabil cu cei amabili și dur cu cei duri (…) învățați-l să-și vândă creierul celor care dau mai mult, dar niciodată să nu pună un preț pe sufletul și inima lui (…) lăsați-l să aibă curajul de a fi nerăbdător, lăsați-l să aibă curajul de a fi brav (…) învățați-l ca nu e nicio rușine în a plânge…”
Vă asigur de întregul meu respect!
