De vineri încoace dau și multă crezare cuvintelor lui Vladimir Tismăneanu: “Timișoara este cel mai frumos cuvânt din limba română”
Timișoara reproduce la scara unui oraș spiritul și valorile constitutive ale construcției (EU)ropene: respectul față de minorități și multiculturalitate. Aici se poate conviețui pașnic alături de un neamț, maghiar, sârb, croat, italian, bulgar, evreu, respectându-i limba și obiceiurile.
Apartenența față de un loc se definește prin memorie, dar mai ales prin respectul față de valorile cristalizate în timp și devenite repere (vizuale, lingvistice, muzicale etc.) ale locului în care te miști pe orizontală și pe verticală!
Îmi doresc ca Timișoara să se ridice frumos și drept, ca un lujer de crin, la nivelul demnității titlului pe care l-a primit, oferind țării și Europei un bun exemplu al unității în diversitate întru cultură!