Libertatea spiritului se învață

Înțelepciune.

“Pe român cu greu îl convingi (sau nu-l convingi deloc) să intre “în front”.

Tot ce depăşeşte ograda lui, bătătura lui, nu-l interesează, sau îi trezeşte suspiciunea, teama – de asta “Moromeţii” e o carte genială. Tot ce înseamnă asociere, întovărăşire, atentează la “libertatea” lui, la bunurile lui, la însăşi persoana lui.

În caz de pericol, românul sare, dar nu pentru că vecinul lui ar fi în pericol, ci pentru că acel pericol ar putea să se întindă şi la el, în ograda lui. Daca însă motivul “asocierii” este lipsit de concreteţe sau îndreptat direct împotriva lui… nu se opune cu hotărâre. Sigur că nu e de acord, dar nici nu zice “nu”, ci “să mai vedem”…

Dacă tărăgănarea (acesta e cuvântul!) înseamnă înţelepciune, atunci… mă dau bătut. Românul nu se apără – de atacat nici vorbă, şi nu de frică – ci tărăgănează.

Nu cred că libertatea spiritului se poate manifesta oricând, oriunde în mod “miraculos”; cred că ea se învaţă ca tabla înmulţirii, pregătindu-i terenul şi practicând-o.”

Paul Goma
(2 octombrie 1935 – 24 martie 2020)