Un mănunchi de gânduri frumoase, scrise “la cald”, pe 16 noiembrie 2014, de către Vlad Mixich.
A trebuit să plecați din România. A trebuit să plecați de acasă, să vă vedeți copiii doar pe skype, să vă sărutați iubitele doar în week-end și să vă îngropați părinții între două avioane. A trebuit să vă fie dor, să vă fie ciudă, a trebuit să vă fie greu cum oricui plecat printre străini îi este.
Și cu toate astea ne-ați arătat astăzi, tuturor celor rămași aici, că vă pasă. Un astfel de fenomen e imposibil de înțeles de un rațional, de un logician sau de un sociolog guvernamental. Așa ceva se cuprinde doar cu sufletul.
Ați plecat din România ca să-i lăsați locul de chirurg băiatului mai puțin talentat, dar fiu de rector. Ați plecat din România pentru că fata șefului e cea care trebuia să ajungă asistent universitar.
Ați plecat din România pentru ca e imposibil să trăiești dintr-un salariu de profesor de engleză în satul în care te-ai născut. Ați plecat din România pentru că e greu să faci profit atunci când toate construcțiile sunt câștigate de firmele cu pile politice.
Ați plecat din România ca să le faceți loc lor: hoților, plagiatorilor, nesimțiților, incompetenților, ticăloșilor. Dar nu v-ați uitat casa. Ați continuat să sperați.
Nu-ți poți îngropa țara. Nu o poți privi liniștit, de la televizorul tău din străinătate, cum se prăbușește sub conducerea unor șarlatani. Cum devine moșia baronului Munchhausen și a celor 40 de hoți care se sprijină între ei. Totul are o limită, chiar și în România. “Ajunge!”, ați spus.
Și atunci ați ieșit în stradă. Nu ca să dărâmați guverne sau să instaurați egalitatea între oameni. Doar ca să votați. Au încercat să vă blocheze. Au refuzat să înființeze mai multe secții de votare pentru voi. Și-au bătut joc de voi trimițându-vă în orașe aflate la 300 de kilometri distanță. V-au insultat că vă dați votul pe covrigi sau pe 40 de euro.
Dar voi ați rămas în stradă. Ați rămas în picioare ore în șir, la coadă, în frig, în ploaie, cu vecinii voștri străini privindu-vă ca pe niște ciudățenii barbare. Și cu voi ridicând din umeri: “Ce să facem? Așa-i la noi în România”. V-ați sunat părinții și prietenii rămași acasă și i-ați rugat “cu cerul și pământul” să meargă să voteze. Dacă nu pentru ei, atunci măcar pentru voi.
Ați rămas în stradă pentru că voi credeți încă în acel vis numit libertate. Voi încă credeți că se poate. Voi sunteti rezultatul cel mai frumos al Revoluției de acum 25 de ani. Voi: medici, tâmplari, bucătari, funcționari, voi sunteți elita noastră.
Indiferent cine a câștigat alegerile, ne-ați dat o lecție. Nouă, celor rămași în țară. Noua celor obosiți, cinici sau fără speranță. Ne-ați spus, pe zeci de mii de voci, că vă pasă.
Mulțumim.
Si noi va multumim ca ne-ati aratat ca va pasa de noi, cei de afara! Nu am crezut ca voi trai asa ceva…MULTUMIM!
acum sa speram la mai bine…Primul pas l-am facut!
Mare adevar ,cate famili despartite ,cata suferinta pentru copii care sunt desparteiti de parinti si lasati in grija bunicilor ,prietenii detramate ,amintiri uitate si totusi cu sufletele calde catre tara care i-a umilit …FELICITARI SI RESPECT pentru voi toti .
Pentru ce atat patetism care nu este deloc necesar? Romanul este nascut poet si o dovedeste in orice moment:)!Ce a facut diaspora, ma rog voua, de ne multumiti asa de adanc poetic? Am votat, pentru ca asa face orice cetatean. NU a fost un razboi spre a lupta in numele Romaniei, nu ne-am pus viata in pericol, am luat doar buletinul de vot, am facut ceea ce am crezut de cuviinta si l-am depus in urna. Ce atata “eroificare”? Am plecat in alte tari deoarece am avut sansa. Multi care au ramas acasa ar fi vrut sa plece, insa nu au avut mijloacele necesare. Ei sunt eroii, CEI RAMASI ACASA, cei care sufera manelele zilnice, scandalele zilnice, lipsa de apa calda, lipsa de caracter si morala, si multe alte lipsuri. Noi cei din afara Romaniei nu suntem “cei din linia intai”, cei ramasi acasa sunt. Scrieti asa de poetic despre noi, cei care am parasit Romania si am schimbat cetatenia, si avem o viata mai buna din orice punct de vedere, incat ma cuprinde o stare de nestare. Credeti ca numai ingineri, profesori, doctori, actori, mecanici, au parasit Romania si au dus faima romaneasca pe alte culmi blah-blah-blah? De ce nu mentionati prostituatele, cersetorii, tiganii, criminalii, hotii care ne fac SI NOUA greutati in alte tari, care ne dau un renume prost, romani pe care si noi ii evitam in drumul nostru pe strazile tarilor care ne-au adoptat? Nu mai idealizati diaspora!!!!Noi suntem cei CU DUBLA CETATENIE sau cei care AU CEDAT CETATENIA ROMANA! Idealizatii pe romanii ramasi la prispa lor, asteptand un ajutor de la Dumnezeu, deoarece pe pamant se intampla numai poezie, idilism, manele, zavorance, carmen brumisme,rautate, incercari zadarnice de blogarii…Oameni buni, nimeni NU face minuni de unul singur. A fost UNUL si l-au CRUCIFICAT…Lasati poezia si claditi o viata reala! Votul a fosr real, nu poezie! Si in spatele oricarui vot exista sperante, jocuri politice, dreptate si nedreptate, ignotanta si stiinta, trucaje si adevar. Poezia lipseste. Famiilii despartite, suferinta, ce non-sensuri! Oamenii isi construiesc viata asa cum considera ca le este mai bine. Cei ce au ales drumul exilului puteau foarte bine sa stea acasa si sa lupte spre a-si dobandi drepturile. NUUU! Noi am ales sa fim umiliti de straini decat sa fim umiliti de concetatenii nostri. Noi am ales sa ne vedem familiile o data la cinci ani, nimeni nu ne-a obligat. Asa ca, mai usor cu poezia exilului: diaspora NU a facut NIMIC deosebit, intre doua duminici, nu a sacrificat nimic. Totul e POVESTE!