Decalogul seninătății
Vine un timp, cam pe la vârsta când nadirul se prefigurează la orizont, e timpul dumiririi de sine. E timpul când înțelegem cât de vitală este seninătatea pentru noi și pentru cei din jur și
Cosmin Neidoni
Variabila geometrie a naturii și noi înșine…
E binevenită, în viață, alternanța între urcuș și coborâre, între deal și vale. Linearitatea ei este, deasemenea, salutară. Urcăm , din când în când, pe câte un vârf semeț de munte, pentru a respira un
De toamnă
Unde-i, toamnă, vara ta, ziua cu miros de nucă, unde –s strugurii de vin, unde-i dorul tău de ducă? să m-așez în pragul serii descântat de înfrunzire și să-mi fie dorul iar punte spre copilărie.
Zâmbet senin
Privește-mi ochii, vezi lumina? sa știi doar că-i lumina ta în care mă cufund - aievea - în deznădejdile de-o clipă cerându-i zilei, serilor și nopții cu freamătul etern, cu minunata ta iubire, cu zâmbetul
Ca în căușul palmei tale
Frumoasa mea, e luna plină, pe luciul apei se aștern o frunza pală , o lumină și dintre toate cel mai drag se oglindește-așa senin - ca în căușul palmei tale - azi, chipul tău,
Hai sa stoarcem viața de esențe!
Hai să stoarcem viața de esențe s-o cuibărim pe- un nor – cu dor – și apoi la primul zbor cu turbulențe pe valuri s-o lăsăm, pe un vapor! În pânze să ne sufle doar
Rugăciune
Îmi plac oamenii care atunci când se roagă nu cer nimic, niciodată, ci doar își apleacă capul în tăcere, restabilind echilibrul metafizic al lumii prin recunoașterea zilnica a propriilor slăbiciuni. În spiritul acestei credințe, ajută-mă Doamne
Un premiu Nobel pentru un frumos transfer de cordialitate
Cred că prima reacție a oricărui observator mai mult sau mai puțin atent la momentul decernării Nobel-ului literar 2016 a fost perplexitatea. Întrebarea, de prima instanță, a scriitorilor și a criticilor pare a fi fost:
Relativitatea timpului
Uneori, știind că urmează să te întâlnesc, aștept să se facă seara mai repede decât permite metabolismul așezării clipelor în economia unei singure ore. Ziua - cu tot alaiul ei de evenimente, știri, telefoane -
Elogiul dimineților de toamnă
Toate diminețile, dar cu deosebire cele de toamnă au o dimensiune metafizică copleșitoare uneori. Suita muzicală nr. 1 Per Gynt al lui Eduard Grieg – audiție, as spune, obligatorie – îmi confirmă simțirea că farmecul
Ce-ar fi…
Ce-ar fi, ca într-un basm, de dragul tău să răscolesc toți munții cu privirea și ce-ar mai fi dacă, tăcut, un semi-zeu mi-ar da în schimbul tău nemărginirea? Ar fi ciudat sau poate n-ar mai
Indemn pentru copilul meu
Să crezi, copile-,n poveste să crezi în tot ce-i frumos deasupra de lumi numai este decât Dumnezeu și-un înger, copile, sfios! să crezi în minuni solitare în basme să crezi și în zmei în zâne,
Cântec de leagăn
Mânuțele-n pernă pune-ți,copile, și dormi legănat, de-ngerași ocrotit, cu tine în gând, număr nopți, număr zile, asa vreau sa fii: mereu fericit! Și carul mare din cer te veghează și luna și ea se plimbă
Anotimpul nostru interior
Cele patru anotimpuri, în curgerea lor, sunt în sine o metaforă a condiției umane, a trecerii prin fiecare etapa dinspre leagăn spre mormânt. Fiecare anotimp își are farmecul lui, după cum fiecare are o dimensiune
Cred în magia frumosului
Cred în magia frumosului și în funcția modelatoare a culturii și a cuvintelor. Cred și știu că în pofida a tot ce este rău există binele făcut de oameni care rămân anonimi. Sunt mulți! Neștiuți