Raport către Don Quijote!
Dă-mi, Don Quijote, din a ta măsură un trup fragil și armură aspră din suflul tău ajută-mă să zbor și din umane năzuințe - învață-mă atunci când mor - sa'nalț un zmeu! peste cel mai
Cosmin Neidoni
Dor de tata
Te-aș suna de dincolo de moarte să mai stăm de vorba, tată drag, să-mi vorbești în timp ce răsfoim o carte să zăbovim acas’ la noi pe prag. Mi-e dor să-mi spui să fiu cuminte
Ce este poezia?
Întrebându-mă ce este poezia îmi amintesc răspunsul dat de Sfântul Augustin în legătură cu ce este timpul. Dacă nimeni nu mă întreabă o știu, dar de îndată ce sunt întrebat, nu pot răspunde! Nu știu
Când ni se dă o dorință…
Când ni se dă o dorință ni se dă - cel mai adesea - și mijloacele împlinirii ei. În spiritul acestei idei îmi construiesc optimist o listă pe care îmi propun să o urmez în
Bucuria de a călători
Nu am făcut, până acum, nicio călătorie în jurul lumii, am călătorit, în schimb, de 41 de ori în jurul soarelui. Cărţile şi călătoriile - sunt cele mai frumoase moduri de a cunoaşte lumea şi
Spirit de Crăciun
Când am fost și eu copil – ah ce vreme minunată cu povești, multe nespuse, dar simțite-așa divin îmi părea Crăciunul tainic, sacru, vesel și senin și-așteptam să vină seara cu beteala asortată! un copil
Mirajul lucrurilor simple
În locul celei mai spectaculoase activități prefer liniștea inimii, iar în locul celui mai mirobolant discurs prefer limpezimea revelatoare a unei tăceri. Există multe feluri de a tăcea. Eu mă refer la tăcerea care, evitând
Colindă-mi tu…
Colindă-mi tu ființa tulburată eu pe a ta o-acopăr în cuvânt și las apoi și ușa descuiată să intri mai ușor la mine-n gând E prealumesc norocul de-a te pierde și prea târziu mă bucur
(ca)trenul dragostei
Cu tine hoinăresc în mine însumi ținându-ți mana, înger femeiesc, și te feresc de râsu-mi și de plânsu-mi, dar te colind cu tot ce-i omenesc
Dacă…
Dacă-aș fi un pom în vale tu ai fi mereu un ram, cerul dac’ as fi în geam ți-aș deschide-n zori o cale, dacă-as fi o rândunea Tu ai fi a mea aripă și-aș simți
Nici soldat nu sunt, doar tu ești iubită!
Uite, eu am să te sun, asa cum - neștiuți de nimeni – își sună soldații NATO iubitele de-acasă! Eu nu sunt pe niciun front! A – ba da! – sunt pe frontul stradal din
Poem simplu
Du-mă dor departe tare pe un țărm întins de mare, du-mă de vei vrea apoi într-un sat cu uliți mici, cu flori multe și urzici și spre seară du-mă iară, prin grădini cu limpezimi, și-apoi
De ce avem nevoie de povești?
Cred că toate ființele umane se nasc cu nevoia metafizică de asculta și de a spune povești. Nu putem trăi în afara cuvântului. A fi înseamna a rosti. Poveștile, literatura în general, îndulcesc condiția umană
Eu cred că m-am pierdut cu tine
Eu cred că m-am pierdut cu tine în felul tău copilăresc – cum bine știi – din câte sunt, așa senine, tu ești motivul meu de-a fi! eu cred că tu te-ai rătăcit cu mine
Eternul surâs al copilăriei
Dacă nu ar fi existat copilăria, m-aș fi îndoit sincer de existenta paradisului! Dar așa, păstrez în mine, din timpul aproape ireal al vârstei de copil un segment de paradis terestru. Cât de minunați sunt