Bucuria de a călători

Nu am făcut, până acum, nicio călătorie în jurul lumii, am călătorit, în schimb, de 41 de ori în jurul soarelui.

Cărţile şi călătoriile – sunt cele mai frumoase moduri de a cunoaşte lumea şi pe tine însuți. A călători este un act fundamental al educaţiei. Orice călătorie spre un loc anume, oricât de lungă sau scurtă, este dublată de o călătorie interioară. Deşi destinaţia călătoriei este, poate, primul imbold al dorinţei de a pleca, de a-ţi face bagajele, am observat că, ajungând acolo, nu atât locul în sine este cel care contează, ci felul în care eşti tu, spiritul pe care ţi-l asumi, întâlnindu-te cu acel loc. Aşa fiind, orice călătorie devine un fel de estetică a regăsirii.

O călătorie nu se măsoară în kilometrii parcurşi, ci în experienţe şi trăiri, adică toate acele elemente care, peste un timp, printr-un proces de distilare interioară, devin stări de spirit. Suntem ceea ce ne amintim! Amintirile noastre sunt un loc, poate cel mai minunat din câte există, din care nu ne izgonește nimeni niciodată. Nu călătorim pentru a fugi de viață, cred mai degrabă că din dorinţa de a nu scapă prea uşor darurile vieţii avem, deseori, imboldul de a ne face valiza, de a consulta hărţi şi ghiduri, lăsând imaginaţia să ne poarte, cu mult înaintea călătoriei în sine, în universul mirific al aşteptărilor. Călătoriile produc revelaţii pe care o viaţă trăită în linearitatea anostă a fiecărei zile nu le produce. O călătorie, asemeni unui val de mare, generează unde şi replici, şi toate împreună fac parte din frumuseţea unui val . Remarcaţi, va rog, cum de fiecare dată, o singură călătorie, creează în universuri paralele alte două călătorii: una anticipând la nivelul aşteptărilor călătoria propriu zisă, iar alt, că o aminitire, developează evenimentele realităţii, devenind poveste. Orice călătorie este o năzuinţă consumată intim şi adânc, aceea că viaţa, în trecerea și în zbaterea ei prilejuieşte totuşi momente memorabile, de întâlnire, la un nivel mai adânc, cu noi înşine.

Fii călător, asumat-ţi condiţia până la ultima ei consecinţă, călătoreşte până departe, cu mintea ta, cu paşii tăi, până în cel mai îndepărtat loc al lumii pentru a te cunoaşte mai bine. Nu există decât un singur mare neajuns, acela de a nu te fi bucurat la timp de toate frumusetile acestei lumii. Restul se cheamă mici pierderi colaterale actului fundemental de a ne bucură adânc şi sincer de minunatule prilejuri pe care ni le oferă viaţa la tot pasul.

Îmi place îndemnul lui Andrew Zimmern: “nu fi un simplu turist, ci un călător. Încearcă lucruri noi, întâlneşte oameni noi şi uită-te mai departe de ceea ce se află în faţa ochilor tăi. Acestea sunt cheile pentru a înţelege minunata lume în care trăim.”

Călătoriile te fac mai tolerant şi mai modest, mai deschis, cu o privire mai adâncă şi, deseori, mai caldă şi mai calmă. Conoscând locuri noi le înţelegi mai bine pe cele vechi şi într-un mod minunat înveţi să îţi înţelegi mai bine propria ţară, plecând în afară ei.

Sunt esenţiale în viaţa unui om cărţile pe care le-a citit, călătoriile pe care le-a făcut şi oamenii pe care i-a întâlnit. Uneori o carte poate fi cea mai bună agenţie de turism după cum o călătorie poate fi , în desfăşurarea ei, cea mai frumoasă carte!

Călătorind te întâlneşti cu omul în diferitele lui ipostaze, aşadar orice călătorie poate fi subintitulată Ecce Homo, căci ce altceva sunt locurile cu istoria lor dacă nu tocmai amprente şi viziuni diferite ale omului asupra locului şi a lumii în care trăieşte.

Am călătorit ori de câte ori am avut ocazia şi am văzut că peste tot, cu rare excepţii, omul îşi estetizează locul, îl înfrumuseţează, dându-i un chip şi, aşa fiind, spun asemeni lui Hölderlin: și, totuşi, poetic locuieşte omul pe acest pământ!