Tangoul este un dans pasional. Se pune problema originii sale, întrucât într-o eră a globalizării, datorită fenomenului transnaționalizării, el a devenit familiar și în Paris, și în New York. El se poate dansa oriunde. Important
Peste pădurea de săruturi trecusem si-o mănastire și tot ce era se făcea și pierea. Toate neliniștile luau forma penelului și eu mi le tatuam pe piele. Așa scriam și desenam , pe pielea mea.
Te-am căutat și ieri și astăzi, În mine însămi, pe stradă și chiar noaptea prin somn, Dar nu te-am găsit. Te-am căutat ca să-ți mărturisesc, Criptat și contradictoriu, Un sentiment la fel de nesigur Că
Moartea nu ne dă preaviz, ea umblă-n colectiv, pe altarul ei aprinde trupuri de Rai, în jurul pământului gravitează Iadul. În Cer rămâne doar un zbor al îngerilor cu aripi strivite de tălpile răului. Doamne,
Pe sub pleoapa-i ruginită de a verii-ndepărtare Ochiul plânge-n frunze galben despre păsări migratoare Și clipește-a buruiană încâlcită-ntre scaieți Toamna ce se scurge-n pana anonimilor poeți. Printre genele-umezite, strânge-n ceţuri matinale Soarele căzut pe-o dunga,
Nu-ți da sufletul celui care îți promite Paradisul, dăruiește-l în schimb celui care este capabil să te urmeze până și în Infern. Cuvinte aparent frumoase puse lângă o fotografie sugestivă bântuie mediul virtual. Nu sunt
Se arată uneori în zare un trecut ce credeam că e în marea uitare. Se arată uneori în drum un dor ce-mi sfâșie inima și o face scrum. Adorm uneori în mine, iar viața-mi devine
Dragă Societate, Mă bucur că pot să-mi spun oful. Mă poți considera un mic Sisif, care, deși conștient că nu va putea să scape de pedeapsa eternă, se supune osândei. Nu prea știam cum să-ți
I. El "La cât de pasionată citea aseară din "Piticul roșu" al lui Tournier mă-ndoiesc că n-a terminat-o. E clar că-i place proza scurtă. Sau poate citește proză scurtă în metrou fiindcă e cea mai
Un dor nebun mă apasă Și tot încerc să scap Dar mă prinde în galop Și mă tot zbat, dar nu mă lasă. Vino, tu, de mă salvează Încet, dar aprig să mă prinzi Eu
În putrefacție se duce iubirea Valsez singur în salonul Unde cu tine trăiam fericirea Muzica răsună din patefonul Prăfuit si ros de umbra timpului Îmi blestem atingerile destinului Fumând, rânjind ca un lunatic Scrâșnesc al
traversa în zbor cerul cu un cântec de departe, un poem din alt univers, metafore și flori galbene de sub copacul în care mi-am îngropat haosul din suflet și chiar dacă nu eu eram, i-am
E miezul nopții de insomnie, Noaptea romanticilor visători, E luna plină de poezie, De versuri care dau fiori. E noaptea puterii infinite Și luna este plină de secrete, Căutăm cărări spre lumi nedefinite, Ne împlinim
Îmi tremură trupul de emoție La gândul unor zboruri Ce mi-era teamă să le ajung “Dă dintr-o aripă, apoi din cealaltă. E atât de simplu!”- mi-ai zis Zâmbind boem Nu înțelegeai că aproierea ta îmi
Voi care plângeți noaptea Că-i plină de-ntuneric Cum de uitați de stele Ce se întrec cu timpul? Cum de lăsați să treacă Lumina dinspre ele Pierdută-n vânt himeric Cum e-mprăștiat nisipul...
