Divin
Divin e suflul ce aprinde cenușa ce-ațipise, Scântei dansând în noapte, animate de Focul Veșnic din care s-au desprins cândva. Lumină pulsând pe portativul sunetelor minunate pe care doar inima le poate recita. Divin e
Tănase Carmen
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Dorințele Regelui Mihai
"Firul rupt atât de brutal trebuie reînoit." În ultima perioadă au apărut mai multe articole despre regele Mihai. Aceste articole au prezentat interviuri luate regelui și informații bibliografice. Inițiativa jurnaliștilor este normală în condițiile date.
Tu, care mereu pleci
Tu, care mereu pleci, îmi aduc aminte, mă țin de cuvinte.. Vara caldă la Copacul meu din Deal, cu vântul ce-mi înfășura încet gleznele și mă gâdila când mai sprinten, când mai lin. Chicoteam. Norii
Iubind
Se pare că oare Pun o întrebare? Un-ici prin într-un-soare Nimic nu poa să sboare Evlavi-oase-nea umoare Rămâne-n marea-moare Iubind.
Daruri
Ți-am dat o floare, tu mi-ai dat o mie Când mi-ai surâs cu o privire Ți-am dat o mână, tu pe amândouă Ne-am dat o fericire nouă Ți-am dat un zâmbet, tu mi-ai dat o
Muzica
Muzica e arcuşul ce se frânge, ridicând sufletu-mi spre cer să cheme îngeri care mă poartă pe aripi dincolo de efemer. Muzica-i ritmul în care păşesc, în care deschid larg fereastra dimineaţa, ca să respir
Vis răzleț
Ploaia îmi bate la fereastră, cu firave degete de toamnă, iluzii de pe-o frunză albastră, la nostalgie mă condamnă. Plătesc tribut acestui dor hai-hui, nu-i nimeni să mă absolve de ploi. Curg cu mirare dintr-un
Stare
Seva din emoția esențială o extragi Să mi-o lași între buzele căscate Ca la un spectacol cu zâne și magi; Mă trece un fior pe spate... Tu ești senzația Supremă... și-acum știu... Ești rezervorul de
Știi, mamă…
Ştii, mamă, viaţa are prea multe indicatoare, dar niciunul de întoarcere, să mă ducă la naşterea mea, să-ţi simt plânsul de stea, să mai pot fi copil, când mă ţineai de inimă să nu scap
Sunt o busolă veche fără ac
Nu mă-ntreba de ce, câteodată, îmi pare că în lume-i numai frig, de ce privirea mi se-ncețoșează... și dacă tac, de fapt, pe cine strig. Nu-mi cere să-ți răspund. Va fi lumină. Un munte-ți va
Trebuie și să ningă
i-am spus că iubesc viața cu o patimă albastră și oamenii cu o patimă cenușie era un înger cu care mi-am dat întâlnire pe internet într-o zi cu ninsoare infernală stăteam într-o cafenea din pasaj
Apă
E aproape târziu, spre miază-noapte. Norii care nu se văd negri nu sunt dar plouă... ușoară apă Adâncă ca cerul picăturile-i, printre ele privesc sufletu-mi - Luna, stelele... Nu e târziu - de-un spic soarele-i
În inima mea… în inima ta…
Nici măcar tu, poezie nu mai vii pe la mine lași fluturii de noapte singuri zbătându-se de ochii mei obosiți câini vagabonzi urlându-mi prin colțuri de suflet și ceața aceea... ceața aceea ce-mi acoperă zările
Zdrentele iubirii
Ce crudă e trezirea-n zori, Şi vai... Cât doare răsăritul, Când visul învelit cu flori, Se risipește ca şi vântul. Numai în vise te mai caut Si vreau să nu mă mai trezesc, În dimineți
Prin dimineaţă
Sunetul ceasornicului se izbeşte cu putere in zidul liniştii încât trece prin el şi ajunge la mine, îl simt în ureche , mă înţeapă. Sar din pat şi mă izbesc cu capul de pragul de