În locul unde stâncile vorbesc Mai mult decât al oamenilor glas Îți va părea un gest firesc Să tac când singuri am rămas Să tac și să ascult misterul Materiei cu voci de zână Să
Te-as arunca departe din aceasta lume Cu unghiile te-as sfasia pana la sange. Sa nu mai stiu deloc de al tau nume Sa nu simt ca totu-n jurul meu se frange. As pune un lacat
Nu-mi plac pernele cu pene, fiindcă fac visele să plutească boeme. Nu-mi plac pernele de burete, fiindcă absorb prea multe lacrimi de fete. Nu-mi plac pernele sintetice, antialergice, antistatice, anti-orice, pentru că te poți lipsi
Să fiu din nou copil, prin ger, Să hoinăresc printre nămeți, Să cânt colindul: Leru-i, ler!... Lacrima dalbei dimineți. Copilăria-n visuri o împodobesc, Mă prind în jocul fulgilor de nea, Copii pe uliți aleargă și
1.(NE)uitarea - partea cea mai frumoasă din tine care ȋmi promite în fiecare dimineaţă că pleacă, dar cu care, ȋn cele din urmă, ȋmpart perna ȋn fiecare seară ȋnainte de culcare. 2.În ziua de astăzi,
Te uită-n noi cum iarnă-i la fereastră Lucind zăpezi pe-nsenintate gânduri Este greșit să ningă-n sinea noastră Când verile târzii s-au pus în rânduri. E timp de râs, nu-i vreme de-amorțeală Să ies să mă
Eu sunt o fiică, Tu, părinte plecat. Eu, o iubită, Tu, cel căutat. Eu sunt o mamă, Tu, fiul mult aşteptat. Eu sunt un prieten loial, Tu, poate un ideal. Eu, sunt o floare de
Te văd acum, ești peste înălțimi Te văd cu ochii pironiți în sus Din vârf mă vezi, iubite zi-mi? De jos un „te iubesc” mi-ai spus Te văd cum văd un vultur-leu Cu ochii mei
Intuneric s-asterne peste noi, Se simt ale inimilor batai Te ating usor pe ai tai umeri goi, Salbatici, ochii-mi de vapai. Cu buze tremurande iti soptesc Te strang in brate atat de tare, Iti spun
Acasă-i unde mama este, Unde trăiești ca-ntr-o poveste. Unde păsările te cunosc, Unde totul are-un rost. Acasă-i cerul de furtună, Acel petec de unde tună. De unde soarele răsare, Acolo totul un rost are. Acasă-i
Nu vreau sa te pastrez doar in cuvinte, Sa fii ascuns in tinerea de minte Caci stiu sa te gasesc nu doar in gand. Nu vreau sa ratacesc al tau cuvant... Tot timpul strans, agonisit
O scrisoare nu se compară cu un sms. Întotdeauna este mai elegantă, chiar și virtuală. Atât de drăguț și dulce mi te imaginez. Aștept de atâta timp să îmi răspunzi, dar poate că în zadar
Când te trezești, în fiecare dimineață, prima privire îți este către cer. Te pregătești să-ți vezi de viață, după cum îți arată el. De-i cer senin, senină îți e ziua, iar ochii tăi senini, la
Văzu-tu-m-ai desculț întâia oară Pe muguri roși de dor călcând străin Și-atunci ai înțeles c-o să te doară, Prea infinitul meu, al meu sprijin! Văzu-tu-m-ai desculț întâia oară Călcâiele-mi călcând cu dor nestins În legăturile
De ce plânge cerul? E atât de frumos în simplitatea lui... Îşi varsă lacrimile în guri căscate de pământ stropind pleoapele ochilor mei miraţi , braţele mele ramuri împletite şuviţe în clipe ce se prăbuşesc