Pe undeva
Cum am ajuns aici Nu știu ... Nu știm Nici că se pasă Important e că am ajuns Undeva Departe Pe o plajă scăldată în rouă cărămizie Unde se scaldă bătrânii liniștiți În apa rece
Ki Drim
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Chemari
Zi de zi tânjim prin vis Sa simțim ca-n paradis Aripi in zbor plutesc domol Catre al inimii meu dor! Cuvinte sfinte pecetuiesc uitarea A ceea ce ar fi fost cândva sa fie Era o
Gânduri înghețate
Suspine prin ger zburând urgisite În cele patru zări nins-hămesite Duc cu ele gânduri împietrite Care se sparg de ziduri şi case adormite! Spre zarea de est - gândul de dor Plin de jarul unui
Muguri de cer
Ghiocel albit de nea, cu pleoapa deschisă spre lumină, scoţi căpşorul de sub plapuma iernii şi flirtezi cu primăvara. Pe tâmple ţi se vede sărutul ninsorilor. Urmele paşilor tăi păstrează copilăria. C-un surâs pictat de
Romanță luna mai
În ape cântecul e răsturnat Pe un pervaz ard trandafirii mamei Privind tabloul cu senin pictat Ce năpădește marginile ramei Un trubadur aleargă o fecioară Cu dragostea din pieptu—i s—o răpună Dar fata se ascunde—a
Port în mine albul iernilor neninse
În ochiul care doare de dorinţe plânse Şi-n oase port albul iernilor neninse . Pe umeri duc ţipătul păsării de gheaţă , Paşii mi s-au încurcat în azi , Să-i pun în ordinea de mâine
Dimineţi cu ferestre de vise
Dimineţi risipite din boabe de rouă sunt oamenii, înfloresc odată cu razele de soare, îşi plăsmuiesc universuri, îşi deschid porţile sufletului, pictând în vise mirări şi povestind amintiri mai târziu. După-amiezi de treceri în zbor
Vis de primăvară
Visul amirosind a tămâioară Plutește dincolo de anotimpuri, În serenada florilor de primăvară – Parfum de cer ascuns-n gânduri, Ghiocel ce-ai răsărit fără veste – Lacrimă înghețată de dor!... Tot spui a sufletului tristă poveste:
Barcelona
Contra-intenționalitatea ca ritmicitate a fațadelor clădite de Antonio Gaudí y Cornet. Cunoscutul Antonio Gaudí y Cornet a fost un catalan asumat toată viața sa. Este o identitate pe care anumiți artiști o auto-declară ca pentru
Ultimul drum
Știi dorul ce-animă pasul zorit străbătând în negura serii cvartalu-adormit, când umbra-și răsfiră conturul hilar în lumina difuză de vechi felinar, cernută prin ochiul de sticlă afumat și neclar, când draga ta casă, după colț
Dor de primăvară
Îmi e atât de dor de primăvară .... Un dor adânc ce sapă-n respiraţia mea. Rostogolesc gânduri şi mii de semne de întrebare, Stau a mirare în drum,poate vei ieşi de undeva, Din adânc de
Două aripi în zborul spre lumină
Privim, de multe ori, cu ochii mari la stele, dar ele privesc, la noi, vreodată? Cu tine se-ntâmplă ceva, o viaţă de om! Înalţă-mă până la stele, iubitule, vino în oglinda interioară din palatul viselor
Când vii
Când vii, să ȋmi zâmbeşti profund Cu ochi în ochi să te inund Iar pe fereastră când priveşti De-al tău contur să mă lipesti. Şi la distanţă de voi sta În taină îţi voi celesta
Legământ
Prea mult mi-ai stat cu încălțările pe suflet Lăsându-mi urme largi de om grăbit Și ai deschis alei nevrute cu-al tău umblet Și trandafiri, călcând nervos, tu mi-ai strivit Azi torn asfalt încins pe-a tale
Răbdare
Dărâmă—te zidule eu am răbdare să—ți privesc cu urechile și a doua dărâmare din ecou Crapă—te drumule eu am răbdare să număr toate sufletele mașinilor ce au mers pe tine Intră în pământ bucătărie aragazul