Arta naivă
Pentru că la 19 ianuarie 2018 s-a închis Salonul Artei Naive de la București pentru a-și muta expoziția la Iași (în perioada februarie 2018), cred că este necesar să vorbesc din nou despre arta naivă,
Maria-Roxana BISCHIN
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Cuvântare
Sunt picături din umbrele tăcerii, Ce-au strâns necufundate depărtări Si s-au legat prin gânduri cu speranţa, In asteptarea unei cuvântări.
Schimb de inimi
Hai să facem schimb de inimi, Fără niciun fel de....cost, Să văd şi eu, ţi-a fost bine? Să vezi şi tu cum mi-a fost... Hai să facem schimb de inimi, Ori ţi-e frică să-ndrăzneşti?! Eu
Rămâne doar pământul
E-atâta bucurie când susură izvorul, și își prelinge apa pe rădăcini de pin, sau când se prăvălește năvalnic înspre vale, lovindu-se de piatră cu un prelung suspin și-i tot atâta jale când omu-l stăvilește, dând
Tu si Eu
Emotii... nestiute, neintelese Necontenit incearca al meu trup. Din vise par a fi culese Si din necunoscut ele se rup. Graiesc ca, nu stiu ce se-ntampla Atunci cand chipul ti-l zaresc. Cand mana ta in
Cu florile pe bicicleta
Prin grădina mea te plimbi Pe o bicicletă încărcată cu flori Ai părul desfăcut și plin de petale Și zâmbești ori de câte ori Îți găsești gândurile tale Să nu cobori de pe bicicletă Te
Fără de vină
Dacă te dau uitării, nu-i o vină, e simplul fapt că vreau să trăiesc, să admir mugurii uzi de lumină și broaște ce-n prinți se rătăcesc. Ne leagă sângele ce l-am vărsat în noaptea sfeșnicelor
Mărite geniu
"La steaua care-a răsărit” "Şi dacă de cu ziuă” a apus devreme, Venim să ne-nchinăm necontenit Şi-ţi recităm eternele poeme. "De-or trece anii…” cum trecură, Noi nu te vom uita nicicând, "Poet” nepereche din literatură
Distante rimate
Voi scrie versul ce ajunge pân’ la tine Poemul călător pe al tău drum plecat O rimă care-n brațe încă te mai ține Din sărutări ce mai aveam de dat Voi scrie versul ce te
Neincrezator
In acel suflet ce se afla In acei ochi ce te privesc, In acea voce-atat de clara Si acele buze se topesc. Om neincrezator ce esti! Purtat de-un val necunoscut In al ei suflet tu
Poetică
Poezia nu-i un vis ci un strigăt neatins, Poezia nu-i Zbor... în limbajul florilor Când o pasăre măiastră, zilnic vine la fereastră... Și în zborul ei ușor, Ne alungă un Fior.
Umbra
Tu esti dependența mea..., Cum soarele iși are răsăritul si amurgul are luna. Un nor odată mi-a șoptit: Oare soarele își doreste luna? Demonul vrea frică,pacea vrea război? Sau toate acestea le-am născocit noi? Cand
Rânduri
Se ratacesc de umbre, cuvintele tarzii, Ascunse de un zambet, cu teama de a fi Tanjesc dupa lumina, caci vor ca sa traiasca; Dar se caznesc in sensuri- nu stiu sa rataceasca... Franturi din praf
însoţit de toate patimile
însoţit de toate patimile şi îmbrăcat cu straie de culoarea sentimentelor am ajuns în locul în care beau îngerii apă te caut stingher mai departe pe toate malurile și de jur –împrejurul existenţei mele de
Ce-ar fi fost
Mă vei vedea în ziua fără ore pline Abia atunci vei fi din nou cu mine Mă vei vedea o clipă, o secundă, un minut Când vei privi în pace pe dincolo de scut Mă