Prea mult mi-ai stat cu încălțările pe suflet
Lăsându-mi urme largi de om grăbit
Și ai deschis alei nevrute cu-al tău umblet
Și trandafiri, călcând nervos, tu mi-ai strivit
Azi torn asfalt încins pe-a tale urme
Fereastră-mi fac în locu-n care ai izbit
Cu dalta-n zidul care și acum mai geme
Ce ți-a făcut, ce ai avut de împărțit?
Acum am să-i descalț pe toți- de la intrare
Pământul inimii de astăzi mi-e sfințit
Și prin fereastra zidului eu las să zboare
Frânturi de vis spre cerul meu găsit
