Îmi e atât de dor de primăvară ….
Un dor adânc ce sapă-n respiraţia mea.
Rostogolesc gânduri şi mii de semne de întrebare,
Stau a mirare în drum,poate vei ieşi de undeva,
Din adânc de cer sau de pământ.
Ştiu,eşti acolo unde mi-ai zâmbit prima oară.
Te rog,nu lăsa să mă doară dorul de tine .
Într-un amar delir am să-ţi dansez
Pe-a dimineţilor retine.
Cu tălpile mele am să bat pământul
Tu,din catedrala ninsorii să ieşi
Aruncându-ţi peste lume veşmântul
Şi vino la mine în dans să naşti muguri,
Pe umerii dezveliţi de aripi ai păsărilor
Să mă ridici la verde.
