Ultimul drum

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Știi dorul ce-animă pasul zorit
străbătând în negura serii cvartalu-adormit,
când umbra-și răsfiră conturul hilar
în lumina difuză de vechi felinar,
cernută prin ochiul de sticlă afumat și neclar,
când draga ta casă, după colț o zărești,
cu poarta crăpată și lumini la ferești,
cu obrazul de mamă pe prispă adormit
așteptându-ți sărutul pe frunte lipit.

Știi ultimul drum ce-l străbați,
când noaptea pe uliți se lasă,
că-i drumul ce sufletu-l poartă,
pe fiu să-l aducă acasă.

Tănase Carmen

Tănase Carmen De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu