În locul unde stâncile vorbesc
Mai mult decât al oamenilor glas
Îți va părea un gest firesc
Să tac când singuri am rămas
Să tac și să ascult misterul
Materiei cu voci de zână
Să ne vorbească-n suflet Cerul
Și zarea Una să rămână
În locul unde florile privesc
Creația sub a luminii mână
Atât să-mi lași să îți șoptesc…
Pe liniște îmi ești stăpână