Floarea iertarii

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Mi-a bătut la ușă surâzând
Într-o zi în care doar durerea
Înflorea cu lacrimi peste gând
Fără să zărească mângâierea

Venise numai pentru mine
Şi cu o voce dulce îmi spunea;
“În suflet ai lăsat numai ruine
Tu singură îți faci inima rea”…

M-a dus apoi cu gingășie
Înspre o pajiște cu mii de flori
Unde un glas de ciocârlie
Se auzea din cerul fără nori.

Şi m-a rugat să uit necazul
Ce duce sufletul în negru hău
Întunecând adeseori obrazul
Pe care plâng părerile de rău.

Mi-a arătat drumul uitării
Şi o grădină-n care Dumnezeu
Lăsase doar floarea iertarii
Ca s-o culeagă cei cu suflet greu.

Dorina Omota

Dorina Omota De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu