Acasă-i unde mama este,
Unde trăiești ca-ntr-o poveste.
Unde păsările te cunosc,
Unde totul are-un rost.
Acasă-i cerul de furtună,
Acel petec de unde tună.
De unde soarele răsare,
Acolo totul un rost are.
Acasă-i iarba mult știută,
Zăpada cea de Sus cernută.
Acel loc unde-i mereu cald,
Chiar de fulgi de zăpadă cad.
Acasă-i dorul ce te doare,
Când mama deodată dispare.
Din “acasă” ce mai rămâne,
Acum durerea cui a spune?
