Vis răzleț

Ploaia îmi bate la fereastră,
cu firave degete de toamnă,
iluzii de pe-o frunză albastră,
la nostalgie mă condamnă.

Plătesc tribut acestui dor hai-hui,
nu-i nimeni să mă absolve de ploi.
Curg cu mirare dintr-un cer amărui,
opreşte-le tu, înainte să se facă sloi!

Îmi spăl iubirea în clipe efemere,
o usuc în vântul ce umblă năuc
în sufletul unei toamne şomere,
ce câştigă din vise ruginite ciubuc.

Câte taine aşteaptă să-i fie pătrunse
de umbletul frunzelor fără rost!
Pune întrebărilor stupide cătuşe,
ca viaţa să ne răspundă fără cost.

Fă-mă o frunză ce-ţi acoperă gândul,
cu toamna deghizată într-o vară de suflet,
la magazinul cu fiori ne aşteptăm rândul,
să primim iubire, dând bacşiş un vis răzleţ!

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Lavinia Elena Niculicea

Lavinia Elena Niculicea De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu