Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Ştii, mamă,
viaţa are prea multe indicatoare,
dar niciunul de întoarcere,
să mă ducă la naşterea mea,
să-ţi simt plânsul de stea,
să mai pot fi copil,
când mă ţineai de inimă
să nu scap visurile.
Acum clipa ţipă şi eu tac,
vreau să-ţi aud cântecul de leagăn,
iubirea să mă legene pe genunchii tăi,
tainele lumii să-mi adoarmă pe buze.
Mamă, eşti o rugăciune venită
din suflet de copil,
înălţată către stele pe un fir de durere,
o lacrimă de dor,
pe care o caut în ochii lui Dumnezeu.
Mă rog, Doamne, să mai plângi,
să o pot cuprinde în palmele clipei,
să se nască-n cuvânt.
Ştii, mamă, zilele sunt întrebări
ce-şi caută rostul,
eu un punct în infinitul vieţii.
Ţi-am fotografiat surâsul,
îl developez de câte ori mi-e dor.
E în alb şi negru, dar îl colorez
c-un “Te iubesc”!
