Totul începe din interior ca mai apoi să se vadă la exterior. Se spune că pielea este cel mai mare și cel mai greu organ din corpul uman, cel care îndeplinește atâtea funcții (apărare, termoregulatoare,
Să te pierzi în brațele unei femei, a femeii pe care o iubești, poate fi una dintre cele mai frumoase regăsiri. Bărbații în general acordă puțină importanță gesturilor feminine care creează ambientul romantic al unei
Trezește-te, îți spune sunetul agreat al ceasului în fiecare dimineață, devenit laitmotiv al vieții, cel care te invită să deschizi ochii, să te ridici și să o iei de la capăt. Cu pauze. Cu respirații.
Acele timpului schimbă anotimpuri pe ținutul trupului nostru. Oameni adunați și răsfirați pe diferite zone ale corpului migrează pe parcursul vieții. Unii precum păsările, alții statornici precum munții. Dr. Joshua D. Stone spune că “fiecare
Este un îndemn, un gând citit care mi-a atras atenția prin puterea lui de a schimba modul în care putem ajunge să ne privim, atât pe noi cât și pe ceilalți. Pentru că lentila prin
Fiecare om are propria-i frumusețe. Ochii, nestematele fiecăruia dintre noi, cei care fac legătura cu lumea noastră interioară, o lume care dezvelește taine, trezește simțuri cu o simplă privire și e păcat să nu le
Te naști, crești, înveți, te dezveți, visezi și crezi, ucizi vise, te joci cu suflete, cunoști suferința, chinul, bunătatea și răutatea, iubirea și opusul ei. Se întâmplă, uneori, să privești Pământul ca pe o școală?
Amintirea este clipa trecută, sunt frunzele care s-au desprins de momentul prezent pentru a lăsa loc altora să crească. Foșnetul acela pe care îl auzi când cobori din prezent în trecut sunt tocmai acele frunze
Nu trebuie să ne întristeze gândul că vom dispărea la un moment dat. Până la urmă noi știm - nu-i așa? - că suntem în posesia unei alcătuiri finite. Provocarea cea mai frumoasă a vieții
"Parcă li s-ar fi dat o problemă: care este mijlocul cel mai bun și mai sigur ca să se strice cât mai mulți oameni?" (Lev Tolstoi - Învierea) Când nu cauți și nu dorești să
Este o invitație la a ne face timp să (re)învățăm să deschidem ochii cu adevărat, și să vedem răsăritul, apusul, lumea, floarea, roua. Văzul, unul dintre cele mai valoroase daruri primite, pensula care dă formă
Legea firii face ca, la capătul zilei, să vină liniștea sau odihna, plata sau răsplata. Aceeași veșnică-rînduire a lucrurilor și a lumii îl așează, la sfîrșit, printr-un demers răsplătior, pe fiecare la locul lui, după
Informația circulă, indiferent că ea oglindește realitatea, adevărul sau își oglindește greutatea (și aici mă refer la importanța acesteia), iar oamenii tind să o creadă, să o acceseze, și chiar să o transmită mai departe.
Când se vorbește despre acceptare, de cele mai multe ori, aceasta este privită astfel: cel care o va îmbrățișa alege să fie persoana care va lăsa de la el. Dar cum ar fi dacă pe
"Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei." Totul pornește de la a-ți judeca sau a nu-ți judeca semenul. Și de ce nu ai face-o atâta timp cât acest lucru