Oare suntem noi în totalitate de condamnat că, în nebunia noastră de afirmare, ne lăsăm furați de o altfel de "goană după aur”? Cât de vinovat să fie, atunci, copilul care nu mai știe ce
Da, e adevărat, oamenii sunt orientați din ce în ce mai mult spre propria persoană, devenim tot mai individualiști, și în această direcție suntem conduși, dar întotdeauna vei întâlni un om care să merite să-i
A scrie despre clipele sonore care se unificã sub bagheta mâinilor noastre... e ca și cum ai scrie un poem pe coli albe, astfel încât sã nu verși un strop de cafea pe ele. A
Iubesc simplitatea. Acea simplitate de pe drumuri culeasă. Acea simplitate care leagă omul de culoare, omul de animale și păsări, omul de universul întreg. Iubesc acea lipsă de extravaganță în vorbă și-n port. Iubesc să
Sub cerul de vară, se deschid dimineți senine, zâmbete, drumuri și ... aripi. Mintea deșiră tot mai leneș gânduri, cafeaua are aromă de vise, miroase-a depărtări, a valuri, și-a... viață! Alegem să trăim sau să
Din groaza de a nu repeta greșeli ajungem să ne transformăm în cei pe care i-am urât cel mai mult. Pierdem din vedere ceea ce ne-a cauzat rănile sufletești și nu mai suntem în stare
Un sentiment al infinitul te străbate atunci când lacătele pământului se desfac de pe trup și poți simți bucuria de a fi viu, de a trăi. O ușurintă în mișcare, o bucurie te cuprinde în
În graba lor, oamenii mari uită să dăruiască mai departe celor mici adevăratele valori: iubirea, înţelegerea, ascultarea, zâmbetul, seninătatea. Oamenii mari, deoarece au crescut mari si au uitat cum este sa fii copil cu ochi
Prea mulți dintre cei plecați în căutarea fericirii sfârșesc prin a se cufunda într-o înfiorătoare superficialitate. Oameni care ar fi putut cunoaște momente fericite la fel ca oricare alții, purced să-și trăiască viața după tot
Ce este omul dacă nu fitilul care se aprinde sub mâna destinului. Iar viața? Flacăra care crește sau se stinge după puterea omului de-a lupta cu vântul, cu carapacea. Nimic nu e străin de noi
Ai privit vreodată graba lumii în care trăim, ca pe un virus, un virus care trăiește în aerul pe care îl respirăm, pe care îl purtăm în noi și care ne dictează ritmul vieții? Există
Eu nu sunt cât dau ceilalţi pe mine. Mult, puţin, estimarea lor e greu să fie apropiată de realitate şi să nu oglindească de fapt doar o faţetă, două, din ceea ce eşti. Dar eu
"Whenever I sign a garment with my name, I consider myself the creator of the masterpiece." (Paul Poiret, designer francez) Cred că nu există element de o eleganță și de o suplețe mai rarisimă decât
Te scaldă prin cald și frig, te învârte ca într-un carusel până te amețește încât simți nevoia să te oprești, să oprești zgomotul și mișcarea care te stăpânește după bunul plac. Clipa, cea care te
Motto: ”Going where the hills are green And the cars are few and far.” (Pink Martini) Trebuie să îți placă ideea că timpul trece. Nu îți oferă nimic înapoi această trecere, nici istorii care să