Confundăm prea des iubirea cu atașamentul…
Ne petrecem viața țesând tot felul de legături, între noi și ceilaltii, între noi și lucruri. Ne adresăm adesea folosind cuvinte care încep cu “ ai noștri”, “al meu”, “a mea”, de parcă am poseda pe cineva.
Iar oamenii plâng și se tot plâng că după ce toată iubirea lor a fost direcționată și adăpostită într-o persoană, într-o zi acea persoana pleacă, s-a îndepărtat, i-a dezamăgit, lăsându-i, fără niciun resentiment, lipsiți de iubire. Dar nu fără orice iubire, ci fără iubirea lor. Și uite așa, ceea ce numim iubire, poartă numele atașament.
Fiecare om creează mental o închisoare. O închisoare unde își aruncă deținuții. Pe toți acei oameni care i-au pricinuit durere, i-au înșelat așteptările, l-au rănit într-un fel sau altul. Iar aceasta, devine locul în care le întoarce durerea, locul în care cătușele, lanțurile sunt instrumentele la îndemâna. Și toate acele gânduri plutesc atât în jurul lor cât și în jurul celor cu pricina. Ca o presiune atmosferică care îi afectează pe toți cei implicați.
De ce sunt vinovați ? Pentru că din cauza acelor persoane, iubirea lor a tot scăzut, izvorul a secat, încât pentru a gasi un strop de iubire au fost nevoiți să tot adâncească, să intre în profunzimea ființei, și pe măsura ce înainteau li se părea tot mai greu a o face.
Dar nu poate fi vorba de o dozare a ei precum în cazul hranei. Dacă în cazul hranei, orice surplus se transformă într-un depozit, în cazul iubirii autentice, simpla sa prezență te face mai viu, te ridică, regenerează.
Se vorbește atât de mult despre importanța micului dejun, însă se uită cât de importantă este luarea primei doze de iubire încă de acasă, care poate fi un sărut oferit la ieșirea din casă, o îmbrățisare, o vorbă care reflectă grija față de celălalt. Totul trebuie să pornească din căminul fiecăruia.
Pornind astfel vei transmite în jurul tău, ceea ce iubirea naște în tine, însă dacă vei ieși din casa urlând, rănind sau rănit, acea stare o vei răspândi în jurul tău.
O doză de iubire poate să ajungă o zi întreagă. Modul în care ea se eliberează este necunoscut, pentru că uneori se eliberează imediat, alteori treptat pe parcursul unei zile. Formula sa ne este necunoscuta, dar o simți legătă de Universul întreg. Și uităm că iubire găsim în tot ce ne înconjoară. O floare întruchipează iubirea, o vorbă blândă, caldă, o îmbrătisare, o privire, etc.
Iubirea este rai, zbor, cer, pe când atașamentul este iad, colivie, pământ.
