Te uită-n noi cum iarnă-i la fereastră Lucind zăpezi pe-nsenintate gânduri Este greșit să ningă-n sinea noastră Când verile târzii s-au pus în rânduri. E timp de râs, nu-i vreme de-amorțeală Să ies să mă
Eu sunt o fiică, Tu, părinte plecat. Eu, o iubită, Tu, cel căutat. Eu sunt o mamă, Tu, fiul mult aşteptat. Eu sunt un prieten loial, Tu, poate un ideal. Eu, sunt o floare de
Îmi prind aripile-ntru zbor Să-mi cern dorința peste poate, Povești îmi spun pătrunzător Să-mi lecui rana unui dor Ce-adapă dubii printre șoapte. Licăr de stea-mi lucește nins De întrebări ce cresc prin gânduri, Sub ploi
Te văd acum, ești peste înălțimi Te văd cu ochii pironiți în sus Din vârf mă vezi, iubite zi-mi? De jos un „te iubesc” mi-ai spus Te văd cum văd un vultur-leu Cu ochii mei
Trage încet ușa după tine când pleci! Nu face zgomot, să nu-i tulburi somnul! Nu contează că el nu știe că e ultima dată! Nu contează nici că ești conștientă de-acum că nu merită atenția
Fiecare om are propria-i frumusețe. Ochii, nestematele fiecăruia dintre noi, cei care fac legătura cu lumea noastră interioară, o lume care dezvelește taine, trezește simțuri cu o simplă privire și e păcat să nu le
Victoria & Abdul. În urmă cu douăzeci de ani, Judi Dench câştiga prima nominalizare la premiile Oscar cu un rol sensibil: Regina Victoria a Marii Britanii, în filmul Mrs. Brown. Recent, Judi Dench a revenit
Te naști, crești, înveți, te dezveți, visezi și crezi, ucizi vise, te joci cu suflete, cunoști suferința, chinul, bunătatea și răutatea, iubirea și opusul ei. Se întâmplă, uneori, să privești Pământul ca pe o școală?
Pot să creez multe lucruri Din amintiri despre tine: De pildă litere pe care Să le înțelegi numai tu, Sau povești cântate Pe optimi sparte În stele... Pot să arcuiesc bolți De hârtie pe care
Amintirea este clipa trecută, sunt frunzele care s-au desprins de momentul prezent pentru a lăsa loc altora să crească. Foșnetul acela pe care îl auzi când cobori din prezent în trecut sunt tocmai acele frunze
"Îmi pare rău să vă informez, dar soțul dumneavoastră are cancer." Aceasta este o frază pentru care niciodată nu ești pregătit. Crezi că poți fi, ori de câte ori o auzi, dar nu ești. Te
Steaua fără nume. Într-o lume invadată de boomul mediatic, supusă adesea obsesiilor (a știrilor, a spectaculosului, a cifrelor și-a manevrelor) se simte nevoia unui remediu. Redescoperim, astfel, că visul e încorporat realității, ca o cmpensație
Intuneric s-asterne peste noi, Se simt ale inimilor batai Te ating usor pe ai tai umeri goi, Salbatici, ochii-mi de vapai. Cu buze tremurande iti soptesc Te strang in brate atat de tare, Iti spun
Acasă-i unde mama este, Unde trăiești ca-ntr-o poveste. Unde păsările te cunosc, Unde totul are-un rost. Acasă-i cerul de furtună, Acel petec de unde tună. De unde soarele răsare, Acolo totul un rost are. Acasă-i
Nu vreau sa te pastrez doar in cuvinte, Sa fii ascuns in tinerea de minte Caci stiu sa te gasesc nu doar in gand. Nu vreau sa ratacesc al tau cuvant... Tot timpul strans, agonisit