Film francez oriunde v-aţi afla. Farmecul inegalabil al filmului francez este scos în evidenţă de un festival novator, de luat acasă sau oriunde vă poartă gândul şi paşii… Între 19 ianuarie şi 19 februarie 2018,
Este o invitație la a ne face timp să (re)învățăm să deschidem ochii cu adevărat, și să vedem răsăritul, apusul, lumea, floarea, roua. Văzul, unul dintre cele mai valoroase daruri primite, pensula care dă formă
Țurțuri au bătut la geam Anotimp de bucurie. Zbor de dor și poezie Am lăsat timid să-i scrie Moșului ce vis aveam. Fulgi de zâmbete și dansuri Mi-au pictat voios prea visul Coborându-mi paradisul Clipelor
Sunt picături din umbrele tăcerii, Ce-au strâns necufundate depărtări Si s-au legat prin gânduri cu speranţa, In asteptarea unei cuvântări.
Hai să facem schimb de inimi, Fără niciun fel de....cost, Să văd şi eu, ţi-a fost bine? Să vezi şi tu cum mi-a fost... Hai să facem schimb de inimi, Ori ţi-e frică să-ndrăzneşti?! Eu
Mă cheamă Pegas, și cândva am zburat peste munții interziși vouă. M-am sărutat cu ploile, cu vântul, cu norii,cu zăpezile. Soarele era și el pe acolo ca element de decor,în așteptare. Mă cheamă Pegas lumina
E-atâta bucurie când susură izvorul, și își prelinge apa pe rădăcini de pin, sau când se prăvălește năvalnic înspre vale, lovindu-se de piatră cu un prelung suspin și-i tot atâta jale când omu-l stăvilește, dând
Te știu pe de rost. Te pot recita ca pe o poezie Dragă mie, Te pot cânta din zori Și până în noapte. Clipă de clipă, ceas de ceas, Te-am învățat, Zi și noapte te-am
Emotii... nestiute, neintelese Necontenit incearca al meu trup. Din vise par a fi culese Si din necunoscut ele se rup. Graiesc ca, nu stiu ce se-ntampla Atunci cand chipul ti-l zaresc. Cand mana ta in
Prin grădina mea te plimbi Pe o bicicletă încărcată cu flori Ai părul desfăcut și plin de petale Și zâmbești ori de câte ori Îți găsești gândurile tale Să nu cobori de pe bicicletă Te
De cînd ne știm ne întrebăm de lucruri, oameni, fapte De mici copii ne minunăm din zori și pînă-n noapte Cu vremea credem și sperăm că sens noi lumii știm să dăm La tot ce
Nu am fost, sunt și voi fi mereu De câte ori din lut am să renasc Același suflet într-un vis mai greu Sau mai ușor, depinde cea rămas De învățat și de parcurs la pas.
Nu va mai fi o altă zi ca azi, o altă dimineață ca aceasta, aceeași adiere printre brazi și-aceiași pași grăbiți să urce coasta. Nu se va repeta acest azur cu petecele lui de nori
Dacă te dau uitării, nu-i o vină, e simplul fapt că vreau să trăiesc, să admir mugurii uzi de lumină și broaște ce-n prinți se rătăcesc. Ne leagă sângele ce l-am vărsat în noaptea sfeșnicelor
"La steaua care-a răsărit” "Şi dacă de cu ziuă” a apus devreme, Venim să ne-nchinăm necontenit Şi-ţi recităm eternele poeme. "De-or trece anii…” cum trecură, Noi nu te vom uita nicicând, "Poet” nepereche din literatură