Legea firii face ca, la capătul zilei, să vină liniștea sau odihna, plata sau răsplata. Aceeași veșnică-rînduire a lucrurilor și a lumii îl așează, la sfîrșit, printr-un demers răsplătior, pe fiecare la locul lui, după
Voi scrie versul ce ajunge pân’ la tine Poemul călător pe al tău drum plecat O rimă care-n brațe încă te mai ține Din sărutări ce mai aveam de dat Voi scrie versul ce te
Se-așterne iar o seară departe de noi Cei ce-alergam printre vise și doruri Și tâmpla puneam peste clipe și-apoi Priveam enigmatic albastrul din ceruri. Povești îmi șopteai despre zâne și prinți Și umbre adânci ce-au
In acel suflet ce se afla In acei ochi ce te privesc, In acea voce-atat de clara Si acele buze se topesc. Om neincrezator ce esti! Purtat de-un val necunoscut In al ei suflet tu
Poezia nu-i un vis ci un strigăt neatins, Poezia nu-i Zbor... în limbajul florilor Când o pasăre măiastră, zilnic vine la fereastră... Și în zborul ei ușor, Ne alungă un Fior.
De când clepsidra am spart și de trecerea timpului am uitat, șapte cai albi, ca spuma mării, cu coamele învolburate de vântul stelar, care aleargă mâncând jar, trăgând o caleașcă de aur, plină de dorințe
Dacă nu există Dumnezeu, cine dirijează viața umanității și, îndeobște, cine ține rânduiala pe pământ? Dați-mi voie să vă întreb cum ar putea conduce omul, el, care nu numai că nu e în stare să
Tu esti dependența mea..., Cum soarele iși are răsăritul si amurgul are luna. Un nor odată mi-a șoptit: Oare soarele își doreste luna? Demonul vrea frică,pacea vrea război? Sau toate acestea le-am născocit noi? Cand
Se ratacesc de umbre, cuvintele tarzii, Ascunse de un zambet, cu teama de a fi Tanjesc dupa lumina, caci vor ca sa traiasca; Dar se caznesc in sensuri- nu stiu sa rataceasca... Franturi din praf
însoţit de toate patimile şi îmbrăcat cu straie de culoarea sentimentelor am ajuns în locul în care beau îngerii apă te caut stingher mai departe pe toate malurile și de jur –împrejurul existenţei mele de
Silence. Martin Scorsese își invită spectatorii în inima tenebrelor. Silence este o profundă reflecție asupra credinței, dar și o magistrală lecție de cinema, pledând pentru înțelepciune în pofida oricărei dâre de prozelitism deplasat. Scenariul a
nu-i o zi bună pentru despărţire... cad nori din cer peste oraşul gol şi printre umbre rătăcite-aiurea se-nvălmăşesc iluzii rostogol ca şi ciulinii peste câmpuri arse sub poala toamnei triste în amurg. nu-i o zi
În Rusia, revoluția din februarie 1917 a pus capăt unei dinastii cu o tradiție de 300 de ani. Nicolae al – II -lea, Țar al Rusiei din 1894, a fost forțat să abdice după izbucnirea
Mă vei vedea în ziua fără ore pline Abia atunci vei fi din nou cu mine Mă vei vedea o clipă, o secundă, un minut Când vei privi în pace pe dincolo de scut Mă
Virginia Zeani în dialog cu Sever Voinescu. Cartea pe care o am în faţă ar trebui să-şi facă loc în biblioteca dumneavoastră după ce aţi petrecut împreună cu ea câteva ceasuri de poveste – fiţi