O tragică poveste de dragoste și un roman aflat pe lista cărților “de (re)citit”.
Dama cu camelii, romanul lui Alexandre Dumas-Fiul, prezintă viaţa sofisticată şi plină de romantism, împletită cu moravurile burgheze ale Parisului secolului al XIX-lea.
Acţiunea romanului îl are în prim plan pe Armand Duval, un tânăr cu un venit modest, de familie bună şi cu studii înalte, dar amator de pariuri şi de picanterii. Acesta pătrunde în lumea aristrocraţiei, unde banii şi titlul contează mai mult decât sentimentele şi inteligenţa. O lume care se învârte într-un univers cultural remarcat prin spectacolele de operă, teatru şi balet. Aici, Armand o întâlneşte pe frumoasa Marguerite Gautier, o femeie întreţinută şi mult curtată de majoritatea tinerilor de viţă nobilă din Paris, o prostituată de lux, supranumită de cunoscuţi Dama cu camelii.
„Niciodată Marguerite n-a fost văzută purtând alte flori decât camelii. Din această pricină, cei de la doamna Barjon, florăreasa ei, o porecliseră Dama cu camelii, şi aşa avea să-i rămână numele.”
Povestea emoţionantă a celor doi este relatată prin intermediul unui narator, care devine mai târziu prietenul lui Armand Duval şi care ajunge la licitaţia unde erau vândute toate lucrurile Margueritei, spre a-i fi plătite datoriile. Acesta intră în posesia unei cărţi, Manon Lescaut, iar astfel îl întâlneşte pe Armand.
Marguerite îl tratează pe Armand cu indiferenţă până în momentul în care află că acesta o vizitase zi de zi în momentele critice ale bolii sale. Iubirea se aşterne peste sufletele celor doi şi astfel Marguerite renunţă la viaţa de curtezană şi de femeie întreţinută, la bani şi bijuterii, pentru a trăi o viaţă modestă alături de Armand, departe de lumea bârfitoare a aristocraţiei pariziene. Visul lor se transformă în coşmar atunci când tatăl lui Armand află de idila celor doi. Acesta îşi foloseşte toate armele pentru a face ca legătura dintre Armand şi Marguerite să fie distrusă. Amândoi suferă, însă Marguerite nu îi dezvăluie adevărul lui Armand decât după moartea sa, prin intermediul unor scrisori în care îşi descrie suferinţa dată de tuberculoză şi de iubirea pentru el.
„Răul nu este decât o deşertăciune, să cultivăm orgoliul binelui, şi mai cu seama, să nu ne pierdem nădejdea! Să nu dispreţuim femeia care nu-i nici mamă, nici soră, nici fiică, nici soţie. Să nu ne îngrădim stima doar la familie, să nu ne reducem indulgenţa la egoism. Pentru că cerurile se bucură mai mult de pocainţa unui păcătos, decât de o sută de oameni drepţi care nu au păcătuit niciodată. Să încercăm să bucurăm cerurile. Binele ni se va întoarce îndoit. Să presărăm în cale pomana iertării noastre faţă de cei pierduţi prin dorinţele pământeşti, iertare care poate va salva o speranţă divină şi aşa cum spun bunele bătrâne când iţi recomandă un leac, chiar dacă n-o să-ţi facă bine, rău n-are cum să-ţi facă.”
Tragicul romanului este dat atât prin moartea Margueritei, cât şi prin arzătorul sentiment de singurătate, prin trădarea prietenilor, dar şi prin agonia iubirii celor doi actanţi principali ai romanului. Istorisirea redată de Alexandre Dumas-Fiul în romanul Dama cu camelii este inspirată din trăirile proprii şi din povestea sa amoroasă cu Marie Duplessis, o curtezană care îi devine amantă şi care îi va da viaţa ulterior Margueritei Gautier.
Cartea, calificată de criticii vremii drept romanul autobiografic al lui Alexandre Dumas-Fiul, devinde un bestseller al secolului XIX, iar povestea redată între paginile ei a emoţionat mulţi iubitori de literatură de-a lungul timpului.
