Și iată de ce trebuie să lupți ca să iubești…
Gelozia și dragostea? O să încerci cândva aceste două sentimente; inima dumitale încă doarme și așteaptă pe cel menit s-o trezească. Îți închipui că toată viața vei pluti pe valuri tot atât de liniștite ca și acelea pe care a alunecat acum tinerețea dumitale. Te lași legănată de unde, cu ochii închiși și urechile astupate. Nu vezi stâncile ce se înalță din valuri și nici vâltorile ce le spumegă la picioare…
Într-o zi vei ajunge la o strâmtoare presărată cu stânci primejdioase și acolo întregul curent al vieții ți se va sfărâma între vârtejurile furioase, în spumă și vuiet. Atunci, vei fi sfărâmată și prefăcută în pulbere de vârfurile tăioase ale stâncilor, fie că te vei vedea ridicată de vreun val puternic şi aruncată pe ape mai liniștite.
Viața nu-i decât o amăgire. Dar nu și dragostea. Dragostea e ceva adevărat – cel mai adevărat și cel mai trainic – cel mai dulce și totuși cel mai amar dintre toate lucrurile pe care ne e dat să cunoaștem. E foarte amar. Și se spune că e rezistent – rezistent ca moartea! Cele mai multe dintre deșertăciunile vieții sunt rezistente. Cât despre dulceață, nimic nu e la fel de trecător; întâlnirea cu ea durează un singur moment – cât ai clipi din ochi; durerea rămâne pentru vecie. S-ar putea să piară în zorii eternității, dar te chinuie toată vremea în adâncurile nopții.
Fiecare bucurie oferită de viață trebuie cucerită prin luptă înainte de a fi luată în stăpânire; și cât de crâncenă este lupta o știu doar aceia care s-au luat la trântă pentru premiul cel mare.
Charlotte Bronte
(21 aprilie 1816 – 31 martie 1855)
E necesara atentia si tenacitatea de a descoperi de unde apare acea clipa de inefabil. Si daca o simti total si adanc o singura data e de ajuns sa o cauti pentru tot restul vietii.
Sa stai sa suferi amintindu-ti de ea nu e o atitudine foarte inteligenta. Amintirile functioneaza doar in minte, care traieste doar in trecut sau in viitor iar adevarata viata si fiinta se afla doar in prezent, in trairea cu bucurie a fiecarei clipe, lasand-o sa dispara dupa ce ai savurat-o deplin. chiar daca uneori e amara ca pelinul iar alteori de o incredibila dulceata.
Asa invatam ce e viata si cum sa o traim, fara sa ramanem agatati in experientele dezamagitoare.