Despre iubire. Și despre sacrificiu.
Iubirea nu este niciodată sacrificiu. Ce înţelegeţi prin cuvântul sacrificiu? Renunţare? Făcând lucruri pe care nu vreţi să le faceţi? Eu mă sacrific pentru ţara mea, fiindcă îmi iubesc ţara. Mă sacrific pentru că îmi iubesc părinţii. Asta înţelegeţi? Ei bine, este asta iubire? Poate iubirea să existe când vă forţaţi cu tot dinadinsul să faceţi ceva pentru alţii? Mă întreb dacă înţelegeţi cuvântul sacrificiu. Pentru ce folosiţi acest cuvânt? Ştiţi, cuvinte precum răspundere, datorie, sacrificiu sunt cuvinte groaznice.
Când iubiţi ceva nu mai există răspundere, nu mai există datorie, nu mai există sacrificiu. Faceţi ceva doar fiindcă iubiţi şi nu puteţi iubi dacă vă gândiţi la propria persoană. Când vă gândiţi la propria persoană, atunci dumneavoastră sunteţi pe primul loc, iar celălalt urmează abia după aceea, iar pentru a-l iubi pe el vă sacrificaţi pe dumneavoastră. Dar asta nu este iubire, este un târg. Înţelegeţi?
Nu există sacrificiu în iubire.
Krishnamurti
(11 mai 1895 – 17 februarie 1986)
