“Nu cred că există azi în România, o raportare mai autentică la realitățile neamului decât teatrul.
Suntem în anul lui Caragiale și personajele lui ne bântuie constant. În plină dezvoltare și degringoladă, societatea românească se oglindește în teatru cu asupră de măsură. E mai puțin decât ne-am fi așteptat și mai mult decât ne-am fi închipuit. Dacă mergeți la teatru azi, vă tratați cu happy end și catharsis, plecând acasă oarecum împăcați cu tragedia de zi cu zi a tranziției.
“Teatrul e oglinda lumii”, perora Hamlet, căutându-şi izbăvirea în dilema lui existenţială, “el arată virtuţii chipul, păcatului icoana, iar vremii şi mulţimii, vârsta, forma şi limitele lor”.
Ce vreţi mai mult? Veniţi la noi, bucuraţi-vă de viaţă, luați din curtea noastră ce vă place și plecați spre bibliotecă – un liman unde vanitățile sunt interzise.
Teatrul a devenit leagăn al istoriei unde şi cetăţeanul turmentat e la locul lui, într-o lume plină de “eroi” ai timpurilor noastre. À bon entendeur, salut!”
Ion Caramitru, 2012 (mesaj transmis cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului)
Este adevarat..teatrul este oglinda lumii si o oglindeste fara gres. Pe cat de multe mizerii se intampla in lume (mai ales jocurile de culise), la fel de multe se intampla si in teatre. Bine ca mai sunt acei cativa care fac teatru din credinta si mai dau o speranta.. Caramitru insa nu se numara printre ei.