Trăiesc iubind
Iar zorii se ivesc, Iar noaptea trece... Spre depărtări privesc Și lacrima e rece . Doar gândul e hoinar Încearcă să alunge, Tristeți ce iar apar... Și dorul mă înfrânge. Și inima îmi bate Iubirea-adăpostind,
Paula Alexandrina Maruntis
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.
Ultima rocadă
m-ai răzgândit de fiecare dată și îmi părea firesc să spun je t'aime, fără să știu că-n lumea-ți complicată iubirea este doar o rimă de poem... mă vei privi o vreme pe ascuns. despovărat... în
Te știu
Te-am scris cu cerneala din sânge, Timpul se stinge și pare că n-ajunge, dar pe suflet mirajul e viu și se scurge în valuri, în pete de om și pustiu... Pe mine mă știu, pe
Jurnalul Satanei
Leonid Andreev este probabil unul dintre cei mai înfricoșători scriitori de la începutul sec. XX. Istoria sa de viață constă dintr-o serie de evenimente - în mare parte - deformate, complicate, controversate. Scriitorul a întrecut
Abstract divin
S-a mirat şi Dumnezeu când a văzut Că eşti aşa frumoasă Când tu zâmbeai Lumina se făcea în rai Iar când plângeai Plângeau şi îngerii cu tine Şi se rugau să-ţi fie bine. Când tu
O minte ce minte
Oamenii spun că nu există Adevărul, dar acceptă cu ușurință faptul că există minciuna. Dacă cineva vorbește despre Adevăr este privit cu suspiciune, dar imediat cum se deschide o discuție despre iluzii audiența devine implicată.
Vise care ucid
Vântul duce o luptă grea afară, iar eu duc o luptă și mai grea în patul meu rece,unde obișnuiam să dorm cu..ea. Mă lupt cu gândurile care îmi invadează liniștea. Mă uit pe fereastra plină
Divagaţii despre tul
În ultima perioadă, mă inspiră enorm de mult tulul: tulul roz și tulul bleumarin. Dacă poezia ar putea fi atinsă, ar trebui ca degetele noastre să simtă o senzație vălurită de tul – de tul
Lungimea curcubeului
Am luat sapte raze de lumina si le-am aruncat la orizont, Capetele le-am prins bine de copaci cu noduri pescaresti, Am luat culorile lumii si am colorat fiecare raza separat, Am suflat vant de miaza-zi
Ceea ce-a rămas
Când omul dansa sub stele, când ploaia îi atingea ușor obrazul, când vântul era muzica munților... Dumnezeu era viu. Totul din jur era ca o adiere din respirația lui Dumnezeu. Omul nu îl știa pe
Să renaști în toamnă
Să renaști în toamna de frig și de brumă. Tu n-ai cunoscut nicicând primenire când în juru-ți e mult soare și glumă. Înveșmânteză-te pentru post-mâhnire. Lasă soarele ăsta să plece pentru o vreme, și răbdător
Spectacolul
Era mobilă peste tot. Pe scara blocului îmbâcsită de tomberoane, pe trotuarul prăfuit de vânturile verii, pe strada aglomerată de ochii oamenilor. Canapele și fotolii ce adăpostiseră trupuri obosite, biblioteci ce ocrotiseră cărți și bibelouri,
Această viață
Această viață plină de surprize, Cu ploi de fericire în reprize, Cu tristeți și bucurii, Cu amintiri frumoase Păstrate-n sertarele inimii; Această viață minunată De Dumnezeu binecuvântată, E ca o poveste pe care o îndrăgesc
Propriul Papusar
Negre schițe de contur al nopții Hașurati spațiul ce-l pășesc Cu smoala trupului dat sorții Ce fin pe ziduri, alei o oglindesc Propriul păpușar, carne, material Mișcări sacadate, obscure reflexii creeate Mă văd statuetă, speriat
Praf
Praf si nimic... nimic de facut, Ai venit ca o umbra ratacita Praf... Totul se divide si se ridica... Praf, Si mierea se prelinge si nu este dulce, Pulbere, Si numai praful murdar vorbeste, Se