Un batran privind senin, Opri un tanar, un strain. Incet acestuia-i vorbea, Cu glas duios il sfatuia: "Intreaba, pentru a afla, Afla, pentru-a cauta, Cauta, pentru-a gasi, Gaseste, pentru a avea, Detine, pentru a-mparti, Imparte,
Dacă-mi zâmbești, nu pot să nu-ți zâmbesc. Dacă vâslești prin nori și eu vâslesc. Dacă ai brațe-ntinse către mine și ale mele-s tot cuib pentru tine... Dacă te-ncrunți, firesc, mă-ncrunt și eu. Dacă te-agăți de
Tu mă iubești mai demențial, mai nu știu cum, dar nici nu vreau să știu de ce, iubito – fă-mă insular, naufragiat – fără scandal – fă-mă sa pierd noțiuni elementare, dar dintre toate timpul
Din toate nouă vieții și-o suită de ovații Stau întins. "-Unde?" Pe masa de operații Pentru intervenție pe cord Atașat de un corb, am fost un orb. Cu o voce blândă, cu o bătaie de
Cuvinte scrise in pustiu, Cuvinte albe, de pe coala Cuvinte dintr-o minte goala. Cuvinte verzi, scrise frumos Cuvinte scrise cu un rost, Cuvinte verzi, imbratisate Cuvinte cu un zambet toate. Cuvinte rosii, fara prag Cuvinte
In linistea noptii se aude un zgomot E un semn de intrebare Ce doreste raspunsuri. Miroase a vechi Miroase a nou, Nu mai stiu cine sunt Cine am fost Nu ma mai stiu pe silabe
Se spune-adesea despre trandafiri, Că-s flori frumoase, că sunt vii, Te uiţi la ei şi nu te miri, Că-s florile iubirii – Ştii? Adesea i-am sădit în mijlocul grădinii, I-am urmărit crescând, i-am îngrijit Şi
Crepusculul acesta mă prinde mut şi trist, prin venele durerii mai trece-un pic de miere, am să te reconstitui, atît cît mai exist, din tot ce-a fost visare, din tot ce-a fost cădere. Ți-am răcorit
Se spune că... pentru ca să atingi cerul cu mâna, trebuie să ai picioarele bine înfipte în pământ, și degetele ca niște petale, îndreptate către stele. Se spune că... pentru ca să asculți marea, trebuie
Traiesc incet caci dorul nu ma lasa Si simt singuratatea, e gri si e tacere. Frumosul nu mai bate la poarta casei mele, Ma lasa pustiita, eu fara tine nu-s "acasa". Cuprinde-ma in brate,mi-e dor
Ti-as spune : Opreste-te! Mai da-mi putin din tine, din timpul care ti-a mai ramas. Opreste-te din cautarile tale niciodata la fel. Odihneste-te o vreme pe tamplele mele pana cand vei uita si fa-te totuna
Rasuna strasnic orice întrebare: Cum poate sa priveasca-n zare? Cum poate zambet sa mai nasca? Cu chip senin, expresie fireasca. Credeam ca-s totul si-ntro-zi, Candva, noi ne vom contopi. Credeam ca simti ceva curat, De
Genunchii mi s-au vindecat de tine ca de o boală Care-ţi lasă cearcăne în inimă Şi-n buzunarul drept noi avem gust de fân Aşa începe capitolul scris în venele mele fierbinţi De când nu mai
Suspin pentru tine frumoasa mea țară, Suspin cu suspine de dor și alean Căci tot ce-am primit din străbuni stă să piară Și mușcă din tine străinul viclean. Iubita mea Dacie, poală maternă, Iubiții mei
tu mă visezi dar eu... eu nu exist (o mută avalanșă mă cuprinde un pic mai am și-n aerul cubist pământ de stele pe nisip voi vinde voi vinde toată-această veșnicie așa cum e nu-mi
