Mi-am înfăşurat inima deasupra cerurilor,
unde curcubeiele îşi rotesc leneşe pletele,
mă gândeam, că te-aş putea găsi tivit în cruce,
în cătrinţa ori în cămaşa ascunsă de potop,
că omul seamănă după loc
şi după împunsătura timpului,
ţi-aş cânta un cântec bătrânesc să-ţi meargă la suflet,
ca femeile ce strâng roadele seminţei în dimineţile fragede;
încă mă mai pot adormi în lăzile de zestre
cântându-ţi dintr-un fluier de os
cu aceeaşi inimă deasupra cerurilor,
zvâcnind sub cămaşa ascunsă de potop.
Ioana Haitchi

Născută în Năsăud în 16 noiembrie 1967, copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 locuieşte la Cluj. Ea consideră poezia, forma elevată de exprimare a sinelui. Publică prima poezie în 1987 şi are în pregătire câteva cărţi de poezie. Traduce din spaniolă, franceză şi germană, scrie şi eseuri şi proză scurtă.
Pfaai, superb! ♥
Multumesc mult !