Lada de zestre

Mi-am înfăşurat inima deasupra cerurilor,
unde curcubeiele îşi rotesc leneşe pletele,
mă gândeam, că te-aş putea găsi tivit în cruce,
în cătrinţa ori în cămaşa ascunsă de potop,
că omul seamănă după loc
şi după împunsătura timpului,
ţi-aş cânta un cântec bătrânesc să-ţi meargă la suflet,
ca femeile ce strâng roadele seminţei în dimineţile fragede;
încă mă mai pot adormi în lăzile de zestre
cântându-ţi dintr-un fluier de os
cu aceeaşi inimă deasupra cerurilor,
zvâcnind sub cămaşa ascunsă de potop.

zestre

Ioana Haitchi

Ioana Haitchi Blog | Facebook | De același autor

Născută în Năsăud în 16 noiembrie 1967, copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 locuieşte la Cluj. Ea consideră poezia, forma elevată de exprimare a sinelui. Publică prima poezie în 1987 şi are în pregătire câteva cărţi de poezie. Traduce din spaniolă, franceză şi germană, scrie şi eseuri şi proză scurtă.

Recomandări

2 comentarii

  1. Maria

    Pfaai, superb! ♥

Adaugă comentariu