în cădere liberă învățăm zborul prelins din aripa încolțită pe umăr... cu fiecare zbatere verticală, învingem gravitația universală. din murmurul apei deprindem fiorul de trup răvășit în patimă...și dorul. o algă firavă, plutind în derivă.
Uite, suflet mic de primăvară! Ți-am găsit un loc de popas, potrivit Cu firea ta delicată, cu gingășia chipului tău, Cu grația plecăciunii tale. Uite, floare a purității fără de pată! Prihănită din spuza primăverii
Îndeobște, sângele se linge. Cărarea lui e îndesată de viaducte, alea în care tulpini gelatinoase își cazează seul inflorescent, cărarea lui are tronsoane lipite cu limba, unele de altele. Când eram mici lingeam și așa
Câte coaste are omul? De una se mărginește oceanul… De alta cerul se anină; Undeva se nalță scăldată în zorii însoriți o biserică, Inimă în care viața capătă sens, dobândind putință… Și încă, femeia, lipită
Mușcătură împoftată direct în malul largului, acolo unde dâra trăită irizează în furnicături decolorate. Așa ne sorbeam antebrațul noi, cei cu răspunsurile ne-ntrebate, ca în copilarie când ne făceam ceasuri de mână din urme reziduale
Vei veni-n zori de ziuă, vei veni în amiezi, de departe, de-aproape, vei veni să mă vezi cum mă scaldă cascade, cum mă biciuie ploi, cum mă leagănă umbre și mă trag înapoi, cum mă
Picioarele ni se strecurau unul în gura celuilalt ca în umede pedale de cursieră. Pe talpă ni se încrustau încă de pe atunci ombilice. Alergam hulpavi, înlănțuiți doar de linia garoului tot așa, unul în
Nimic este orișice, Nimic nu e, ci totul e orice. Orice nu e nimic, ci e, Nimic nu-i din nimic ce e. Dacă ceea ce e din nimic, din orice, este un neant perpetuat fără
Când mă vei privi nu ai să vezi un om ci un suflet, Îmi vei vedea strălucirea ,căldură și frumusețea pe care o emană sufletul meu încărcat cu iubire . Când mă vei privi, te
Toamnă, scumpă doamnă, Tare schimbătoare ești! Uneori zâmbești, Alteori fulgeri și trăsnești. În fiecare an Ne faci să vedem lumea În culoarea florii de bostan, Frunze veștede Ne pui pe-a vieții cale C-așa-ți place dumitale.
Vântul de toamnă Suflă cu alt glas Fluieră rece și pătimaș Mă sperii de foșnet Mă uit după ceas Unde e vara, unde-a rămas? A venit frigul Haina îmi este subțire Gândul la tine Căldură
ideea de zbor turnată în forme perfecte de romb trăiește Brâncuși axix mundi spijinind cerul o ...scară de sicrie în forme de romb coloana infinită până la cer rugăciunile sprijin palmelor bustul ...madonei dezgolit într-o
Romantic e atunci când îmi atingi o șuviță de păr doar de dragul de a mă atinge, Romantic e atunci când spui cu mare talent o poveste haioasă și-mi cauți privirea când râdem amândoi. Romantic
Încă mai port în mine al copilului neastâmpăr Și bucuria acea pură din lucruri mărunte, Încă mai cred că ramuri îmi cresc din umăr Și că din cer vin îngeri în noapte să îmi cânte.
Mămucă… îmi e dor de tine Mirosul vechi de lemn dispare Şi nu mă-ntrebă nimeni de mi-e bine Am obosit să fiu om mare. Aş vrea să fiu din nou copil Să mă aşez frumos
