Poezie

Din ochii tăi sorbeam răspunsuri, În inimă mi te-am încoronat stăpână, Pulsam în răsărituri și-n apusuri, În fiecare ieri, ținându-ne de mână. Cu tine înfruntam mereu toți norii, Ne-am înfruptat din interzișii meri, Prin dimineți 

În ziua-n care plouă a-ntristare, Se-aude-n cer un imn de bucurie Ce îndulcește-a vremii apăsare Cu-nfiorări din tril de ciocârlie. Și râd atunci corolele-ntristate, Neamintindu-și razele ce nu-s, Iar în petale noi, înmiresmate, Aromele n-au 

Inserții argintii ți-am adunat de la tâmple, Le-am plimbat în caruselul viscerei Le-am făcut lac nemișcat Pentru păstrăvi nălucă... Inserții argintii am confecționat Cu solzi insistenți, Gâdilați de ape de munte, Energie verde curgând... Muzicalitate 

În zilele de stat în casă, Caut florile în amintiri. Le-am regăsit! Sunt la fel de frumoase! Au păstrat parfumul clipelor, Ca o readucere de gând dus, De pași făcuți pe lângă ele. O amintire 

Când ajung în squarul unui oraș nou, simt siguranță. În pătratul lui. Mă întreb unde nu sunt? E dimineață. Invizibile diagonalele unor vremi de aur, ce demult! Cafea în mână. Unde sunt cel ce sunt 

Oamenii pe care nu i-am iubit la timp Au rămas în paginile astea albe Nimeni nu se naşte de două ori, eu asta am citit în ochii tăi şi mi-e teamă Atât de teamă De 

Îți doreai trandafirii din sufletul meu, Cu petale de foc și arome de dor Nevăzut și intens, cu iubirea trofeu Obținut în apusuri de timp arzător. Când ți-am dat un buchet, m-ai privit îndelung Și-n 

Am un mare noroc Pot să îmbrățișez câmpii cu maci Pot săruta focul din lalele Pot fi romantic cu pădurile din munți Pot strânge în brațe norii până plouă Și apoi pot atinge fiecare picătură 

Se odihneau pe-o pajiște-nflorită Și îi sorbeau culoarea, ochii tăi, În primăvara-n care, fericită, Mă însoțeai pe ale vieții căi. Îți devenea privirea o visare Ce cuprindea tărâmul meu de vis În care îmi doream 

o după-amiază de aprilie – la curs… stăteam, ca de obicei, în prima bancă – să-ţi sorb fiecare cuvânt, fiecare gest, fiecare privire… şi fiecare zâmbet… şi, uneori, mă căutai cu privirea : zâmbeam…, continuai…; 

Purtăm în vene sevă de trădare, principiile noastre au devenit caduce, răstignim adevărul fără remuşcare şi spânzurăm Lumina pe cruce. Prigonim iubirea şi iertarea divină, ascunşi sub masca unui convins ateu, cerşim cu îndurare o 

Joacă soarele-n fereastră Umbre peste flori îmi lasă Frunzele par fermecate De ispite sunt furate. La fereastră le-nsoțesc Cu tot ce le dăruiesc: Stropi de apă- nsuflețită, O privire liniștită. Zilnic ele- mi dăruiesc Pacea 

Cele mai frumoase minuni încep dincolo de sfârșitul lumii Acolo unde Cea mai sinceră versiune a mea adună Într-o cutie albă de lemn tot ceea ce poți iubi Într-o viață. Literă cu literă Pagină cu 

Fiecare din zilele mele are un răsărit și un apus izbitor de asemănăoare una cu cealaltă înscrise într-un ciclu de săptămâni, luni, ani le port cu mine ca pe o povară pe străzi asfaltate inspirând 

E toamnă, rece, plouă și un vânt Își răsucește-n frunzele de vie Un șuier despre ce va fi să fie Când îi vor fi pământului veșmânt. Le spune despre iarnă, despre ger, De zile când