Și eu, ca și alții

Și eu, ca și alții
Am învățat să trec peste nimicuri destul de greu ca peste mușuroaie... Făceam din pietre arse mozaicuri și luam în piept din plin orice văpaie. Durea orișice freamăt aruncat de mâna nepăsării, la-ntâmplare, orișice gând 

Dor

Dor
Îmi șchioapătă o rimă printre strune În timp ce vând speranțe unui vânt, Mi-e cântecul ciuntit pe-un colț de lume Și-n piețe-mi caut leacul unui gând. Îmi șuieră amiezi de mult pierdute În rime nerostite 

Privește-mă

Privește-mă
Privește-mă de-aproape, să-mi vezi umerii goi de cântecul zăpezii și mugurii cei noi ce-așteaptă să-nflorească... Privește-mă așa cum, la-nceput de vremuri, doar Dumnezeu privea! Și să mă vezi frumoasă ori doar-așa cum sunt: o Evă-ndrăgostită 

Bujorilor

Bujorilor
Și, dacă am avea bujorii în luna octombrie, Poate nu i-am mai vâna cu ochii și cu mâinile noastre, Atunci când ploaia ar cădea peste scaunele pustiite de (ne)locuitorii ei... Și, dacă am avea bujorii 

Soarele

Soarele
Aștepți în fiecare zi, să răsară Soarele, Să-ți lumineze adâncurile, Să-ți încâlzească celulele, Să-ți îndeplinească dorințele. Uneori, Cerul este plin de nori Și aștepți să se risipească în zori, Stomacul îți este plin de fluturi, 

Ploi de mai

Ploi de mai
Speranța-mbrățișează vântul, Sub ceruri ape-și prind mirare Când ploaia îmi sărută gândul. În coruri stele-și prind colindul Luminii, în nuanțe-n care Speranța-mbrățișează vântul. Din nori cerești îmi scot cuvântul Iar curcubeee râd sub zare Când 
1 2 3 4 5 92