mi-au împlântat un ac adânc în spate
în insectar rămân răpuse urme
se zbat şi urlă hăituite-n turme
cădem răpuşi eternelor păcate
mâini şi picioare-n tencuială scurmă
descriu un cerc dar nu se pot abate
mă zbat cumplit să scap de sub lăcate
durerea-n pieptul ţeapăn nu se curmă
cu cât încerc să ies de sub strânsură
cu-atât se cască rana mai uşor
şi-n oase simt o crâncenă arsură
iar zborul slobod e amăgitor
îmi intră zgura nemilos în gură
şi-n juru-mi fluturi cu duiumul mor
