Iar plouă…

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

Cad frunze două câte două
Din Copacul Vieții care a îmbătrânit,
Vântul rece a stârnit furtuna,
Laguna albastră e neagră acum…

Ceața densă ca un fum
Plutește deasupra fiecărui drum,
Lumini și umbre se contopesc
Într-un dans lasciv nebunesc…

Privesc pe-un ochi de geam dezaburit
Norii care au acoperit tot cerul,
Ce va rezerva oare omenirii viitorul
Apropiat, nu cel îndepărtat… ?

Iar plouă sacadat
Pe pământul îmbibat de apă,
Tristețea sapă câte un tunel adânc
În sufletele care-adesea plâng.

Ce timp urât! Ce vreme schimbătoare!
Un fluturaș a rămas fără aripioare
De când n-a mai văzut razele de soare
Ce-l îmbiau să zboare pe necuprinsa zare.

Plouă în disperare cu dalbe lăcrămioare
Peste virgulele și semnele de întrebare
Dintr-o poezie oarecare
Care va deveni nemuritoare.

Crisastemis

Crisastemis De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu