Frumoasa poveste a unor foarte frumoase fotografii.
“Numele meu Luis Pons. Și sunt adesea întrebat de ce fotografiez dansul.”
“Am început să fac fotografii pentru că treceam printr-o perioadă de depresie și am crezut că acest lucru mă va ajuta să-i pot face față. Așa a începutul totul: un mijloc care să mă ajute să supraviețuiesc.”
“Prin intermediul fotografiei puteam să încadrez un moment în timp, iar acest lucru îmi dădea sentimentul că dețin controlul. Că pot controla acel moment înghețat în timp. Iar acel moment și acel sentiment aveau puterea de a-mi reda echilibrul.”
“Astăzi aș putea spune că viziunea fotografică este o căutare a frumuseții, simetriei, culorii și contrastului. Dar cel mai important lucru rămâne să poți surprinde acel moment trecător al existenței umane în care un anume echilibru poate da naștere la ceea ce s-ar putea numi etern.”
“Acea fracțiune de 1/500 dintr-o secundă energiile inimii, trupului și sufletului uman se contopesc într-o singură și frumoasă notă muzicală.”
“Iată de ce fotografiez dansul.”
“Pentru a-mi reaminti de potențialul care există în fiecare dintre noi de a fi frumoși, senini și armonioși.”
“Un moment care va fi mereu de scurtă durată. Dar am învățat, prin intermediul unor numeroase și dureroase experiențe, să trăiesc o întreagă viață prin intermediul unui singur moment de tăcere.”
“Și am parte de o mulțime de astfel de momente. Și sunt fericit că este așa.” (Luis Pons)
(via)
