“Ce rost are căsătoria, dacă nu e pentru toată viața?”
“Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseală, goană după altceva, care e mereu același lucru.”
“Dragostea e de la tinerețe până la bătrânețe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu cât se apropie de moarte (bineînțeles, dacă are simțul divinului). Petrece din ce în ce mai bine, în ciuda pierderii puterilor, în ciuda tuturor necazurilor. Lucru cu adevărat important, cel mai important: a petrece cât mai bine.”
“Numai cuplul e o realitate umană, aptă de fericire (și de tot ce intră în alchimia fericirii: suferință, sacrificiu, bucurie, gratitudine).”
“Degeaba ești serios dacă nu știi să fii atent și dacă nu ești perspicace (atenția inteligentă e totdeauna perspicace).”
“Cine contemplă cu atenție lucruri neluate în seamă, socotite insignifiante, efemere, acela are toate șansele să descopere esențe, detalii revelatorii.”
“Dar atenția acordată lucrurilor neînsemnate se numește frivolitate.”
“Realitatea cea mai de preț, realitatea, repet, este sufletul. A nu ți-l «pierde», a ți-l salva, a ți-l mântui, e dintotdeauna marea temă a conduitei morale și a soteriologiei, fie de natura laică, fie religioasă. Nu exista nenorocire mai mare decât cea de a-ți «pierde sufletul»; a nu înțelege asta, a fi indiferent la pierderea propriului suflet, e pur și simplu imbecilitate; imbecilitatea nu e niciodată o scuză, ci o circumstanță agravantă.”
Alexandru Paleologu,
Despre lucrurile cu adevarat importante