Cu înțelepciune: o poveste despre tine. Copilul își privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă: - Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul
De dragoste, de dor... S-a dus albastrul cer senin Și primăvara s-a sfârșit - Te-am așteptat în lung suspin, Tu, n-ai venit! Și vara, și nopțile ei, S-a dus, și câmpu-i veștejit - Te-am așteptat
O poezie foarte cunoscută și foarte actuală. Liceu, - cimitir Al tinereții mele - Pedanți profesori Și examene grele... Și azi mă-nfiori Liceu, - cimitir Al tinereții mele! Liceu, - cimitir Cu lungi coridoare -
O poezie de George Bacovia. Muzica sonoriza orice atom... Dor de tine și de altă lume, Dor... Plana: Durere fără nume Pe om... Toți se gândeau la viaţa lor, La dispariția lor. Muzica sentimentaliza Obositor,
Pentru copiii mari și mici. O grădină îngeri meșteri Zugrăvit-au la fereastră, Și e frig în casa noastră, Ca subt bolta unei peșteri Dormi, copile, dormi! Vântul în ogeag suspină, Mișcă-ntruna clampa ușii; Amorţit-au greieruşii
"Încât din ce mai mult plângea,/ El tot mai mult avea sa plângă..." Se spune-n basme c-a trăit Demult, demult pe lume-odată Un biet copil orfan, robit De-o vrăjitoare blestemată. În lanțuri ea-l ținea oricând,
"Mi-e dor de tine, cea de ieri..." Mi-e dor de-un vis așa curat Și alb ca albul de hermină, Să râd ca florile-n lumină, Să uit că ros e de vermină Copacul vieții scuturat... Mi-e
Risum teneatis, amici? / "V-ați putea ține râsul, prieteni?" (Horațiu, Ars poetica, 5) De nepătruns pare misterul în care este învăluită seducţia. Acest proces de influenţare afectivă nu poate fi domolit decât de bariere şi
Încă o frumoasă poezie de dragoste. - Vreau să te văd, femeie, Sau vino să mă vezi, Mi-e dor de iarba crudă A ochilor tăi verzi; De-a tale negre gene Ce tremură ușor Ca aburul
O poezie. Și mai multe gânduri. Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine arta-i mașinăria de curățat cartofi chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine actor retras ca melcul în pantofi. Iată
"Mama ei de viață prefăcută, tatăl ei de soartă la mezat..." Altceva nu-i nimic Și mereu ma complic Și ce simplu mi-ar fi, Dacă nu te-aș iubi. Dacă m-aș lua după pretexte, dacă aș trage
...și norii spre crepuscul frumusețea. I Privirea ta-nlăuntru poartă o luntre și mi-o trimite încărcată cu catifea de ochi negri și diamante mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat s-a spânzurat un înger
O poezie de Max Blecher. Pașii ne cunosc abisul Trupul ne plimbă cerul Furtuna pierde bucăți de carne Tot mai vagă tot mai slabă Este un început albastru În acest peisaj terestru Și altul răzbunător
O recunoașteți? O-ntâlnești mereu, ai crede-o trasă-n mii de exemplare. Pururea împresurată de priviri cuceritoare — Sedentari ce bat din pinteni, ghiuji ce fac pe ticăloșii — Ea pășește, zâmbitoare, Arborându-și pretutindeni "semnele-i particulare": Fustă
Una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română. A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai
