…și norii spre crepuscul frumusețea.
I
Privirea ta-nlăuntru poartă o luntre
și mi-o trimite încărcată cu catifea de ochi negri și diamante mărunte
a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat
s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire și aripile lui căzute
scârțâie sub picioarele tale pe zăpadă
ce de flori ce de ramuri ce de degete.II
Rochia mării în scoica safirului
pășești sau luneci corabie sau acrobat,
tu fluviu vertical cu diadema părului
albastru cascadă de ferigi sau de țipăt
și iată un geam se înclină,
îți schimbă transparențele
și ești o femeie moartă
o fantomă cu rochia mării în scoica safirului,
palmierul întinde brațul și te salută,
vapoarele îți călătoresc umbletul
și norii spre crepuscul frumusețea.Max Blecher
Corp transparent